Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Lipiţanul, simbol al inteligenţei şi eleganţei

Undeva în sălbăticia arcului carpatic, într-o zonă de poveste cu păşuni întinse şi pârâuri cristaline se află leagănul de creştere al cailor din rasa Lipiţan.
Închipuiţi-vă cât de feerică trebuie să fie imaginea acestor animale maiestuoase galopând în inima munţilor.

Herghelia Sâmbăta de Jos este locul unde astăzi se regăseşte poate cel mai semnificativ număr de Lipiţani, 306 cai.
Această rasă atât de apreciată este rodul unei munci neîntrerupte de sute de ani. Aportul românilor la ameliorarea ei este unul neîndoielnic important şi spunem asta pentru că procesul de îmbunătăţire a calităţilor Lipiţanului şi de punere în valoare a fondului genetic s-a desfăşurat în România timp de opt decenii. Dorinţa comunităţii ştiinţifice  de a crea un cal perfect există chiar şi astăzi. În momentul de faţă, rasa Lipiţană este considerată Patrimoniu Cultural European.

Scurt istoric

Lipiţanul este creaţia hergheliei regale Lippiza. Despre activitatea acesteia am aflat că a început în anul 1874 şi că s-a sfârşit în 1913, atunci când toţi caii de aici au fost mutaţi în Ungaria.

Lipiţanul a ajuns la noi în ţară în 1920, când statul român a înfiinţat Herghelia de la Sâmbăta de Jos, judeţul Braşov, una dintre cele mai renumite de la noi în ţară.
Prima oară au fost aduşi aici cinci armăsari pepinieri. În ceea ce priveşte nucleul reproducător, acesta a fost format din 22 de iepe mamă cumpărate de la crescătorii din împrejurimi sau din iepele bătrâne din vechea herghelie.

Acest efectiv a cunoscut de-a lungul timpului creşteri sau scăderi, dar materialul biologic de mare valoare a fost păstrat. De fapt, acesta este şi actualul scop al oamenilor de la herghelie. Să păstreze acest tezaur care face parte din patrimoniul genetic naţional. Un rol poate la fel de  important al hergheliei este şi că produce armăsari de montă publică în vederea ameliorării cabalinelor.

Lipiţanul, un alt fel de ambasador

Chiar şi în lipsa preţuirii noastre, caii au creat României o imagine foarte bună. De fapt, Lipiţanul poate fi considerat un adevărat ambasador al ţării noastre. Inteligenţa, eleganţa şi sobrietatea lui i-au adus de fiecare dată aprecierea în ţări precum Franţa, Olanda, Anglia, Belgia, Statele Unite ale Americii, Spania, Ungaria. În anii postdecembrişti, vânzările de cabaline au cunoscut un avânt considerabil şi, cel puţin în aceea perioadă, foarte mulţi cai din rasa Lipiţan au plecat spre marile curţi regale ale Europei.

Lipiţanii şi-au dovedit de fiecare dată valoarea. În 1985, de la Sâmbăta de Jos a plecat spre o herghelie din Austria, care fusese afectată de gripa ecvină, un nucleu de iepe mamă şi câteva femele tinere.

Cât despre faptul că aceşti cai sunt de multe ori campioni la echitaţie, nu este o noutate pentru nimeni. În 1988, Asociaţia Crescătorilor de Cai Lipiţani din Germania a cumpărat din ţara noastră doi armăsari şi două iepe mamă, ai căror descendenţi au ajuns la cele mai înalte şcoli europene de echitaţie. În America, un armăsar din linia Maestoso, linie cu abilităţi deosebite pentru sport, a fost fondatorul liniei Maestoso-România.

- La şlefuirea lui se lucrează de aproape patru secole.
- Herghelia din Sâmbăta de Jos este singura din lume care deţine toate cele opt linii de sânge ale rasei.
- Lipiţanul continuă să fie preferatul curţilor regale şi a marilor herghelii occidentale.

Evoluţia rasei Lipiţan

În istoria Hergheliei de la Sâmbăta de Jos se regăsesc şi perioadele de evoluţie a Lipiţanului românesc, din 1920 şi până în prezent.

Între anii 1920 şi 1953 conformaţia corporală a Lipiţanului avea mai multe defecte, printre care talia mică, spinarea şi şalele prea lungi, pieptul strâmt închis în posterior, profilul convex, capul mare şi greoi.

Toate aceste defecte au început să fie corectate între anii 1953- 1970.
Începând cu anul 1970 şi până în 1990, mărimea taliei la armăsari era de 158 cm, iar la iepe ajungea la 155 de cm. Prin potrivirea perechilor şi selecţia progresivă, greutatea corporală a crescut, a fost corectată linia spinării şi forma capului.

Linii de sânge

În prezent, la herghelia de la Sâmbăta de Jos sunt armăsari şi iepe din cele opt linii de sânge ale rasei. Celor cinci de linii de sânge pe care le-am prezentat mai jos se adaugă: Linia Pluto, Linia Siglavy Capriola, Linia Incitato.

Armăsarii fondatori ai liniei sunt:

- 154 Conversano XIII 1910.
- 148 Maestoso XVIII 1911.
- 178 Favory XVII 1915.
- 129 Tulipan II 1919.
- 883 Neapolitano XIV 1909.

Din anul 2002, herghelia se află în subordinea Romsilva. Cei care răspund de destinul ei, în frunte cu şeful hergheliei Cosmin Drăgan şi cu domnul Nicolae Ramba, medic veterinar, au în faţă şansa unei reuşite sigure.

Ar fi cea mai dreaptă răsplată a muncii unor oameni care, nu o dată în ultimii 20 de ani, au fost pătrunşi de neputinţă.

Pe lângă munca pe care aceşti oameni o fac pentru a păstra aceste animale nobile, în toamna acestui an în cadrul hergheliei se vor regăsi toate liniile de sânge ale Lipiţanului, întrucât se va activa şi cea de-a opta linie de sânge a rasei, linia Incitato.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

Vizualizari: 1654



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI