Legământul cu ţarina > REVISTA LUMEA SATULUI

Învăţătorul o vedea doctoriţă. Soţia învăţătorului o vedea ingineră. Părinţii care lucrau la cooperativă, bucuroşi că fiica lor Aurica Vintilă este o elevă foarte bună, o îndemnau să năzuiască spre o profesie care să nu aibă legătură cu munca la câmp.

În vremea aceasta, Aurica avea visul ei, ca orice adolescentă, suprapus pe imaginea unei femei frumoase, într-o şaretă trasă de un cal, fie roib, fie sur…Doamna care i-a fost model, care a inspirat-o şi care avea să-i „boteze“ profesia era Ioana Zestrean, agronom care lucra la GOSTAT la Stupinele – Chirnogi în judeţul Călăraşi.

În anul 1977 a absolvit Facultatea de Agronomie printre primii zece şi a fost repartizată în comuna Stupinele, pentru că aşa a cerut ea, renunţând să lucreze în cercetare la recomandarea Senatului Universităţii. În ultimul an de studii s-a căsătorit cu un coleg de an, un student eminent, care a acceptat imediat să se stabilească lângă părinţii soţiei.

Aurica Vintilă îşi începe cariera la orezărie, o cultură cu totul specială care îi pune şi azi la încercare pe profesionişti. Acolo a demonstrat, deşi nimeni nu a pus la îndoială pregătirea ei, că a păşit cu dreptul în agricultură. Curând, abia împlinise 28 de ani, a ajuns Preşedinta CAP. Despre acest fapt, inginera Aurica Vintilă spune: „Am avut ambiţie, tenacitate şi o poftă de muncă încât nu mă oprea nimeni să rezolv ce mi-am propus. Mi-am dat seama că legătura mea cu pământul n-a fost o glumă.“ Că n-a fost o glumă spun, şi acum, după atâţia ani, oamenii din comună, cei mai importanţi specialişti din judeţul Călăraşi.

Despre Aurica Vintilă se vorbea ca despre un campion. A fost şi a rămas toată viaţa un om de mare caracter, este o fiinţă modestă, generoasă şi extrem de serioasă.

Revoluţia, marea schimbare a vremurilor pe care o aşteptase şi ea, a găsit-o lângă oamenii ei, Erou al Muncii Socialiste. Câştigase şi Ordinul Meritul Agricol clasa I, şi avea nenumărate distincţii, obţinute la concursuri profesionale. Era acolo, în satul ei, alături de familie şi de prieteni. A condus CAP-ul până la desfiinţarea totală. Se ducea de râpă munca ei, CAP-ul fusese o forţă, avea tot ce trebuia ca sătenii să prospere. Oamenii i-au spus: „Doamnă, nu se poate să ne lăsaţi, să facem şi noi o societate…“.

Au înfiinţat-o, au numit-o Dacia, dar s-a retras la Camera Agricolă, unde era nevoie de mari specialişti pentru că trebuia aplicată corect Legea Fondului Funciar. A urmat apoi o altă provocare: Agenţia de Plăţi pentru Agricultură. Acesta a fost momentul în care Aurica Vintilă s-a apucat de studiu. A învăţat temeinic, „am făcut practic altă facultate“ – spune ea. Acum este consilier superior de gradul I. Cu alte cuvinte, marele succes constă în rapiditatea cu care s-a adaptat la o nouă etapă profesională. Aceasta este, pe scurt, povestea vieţii unei femei excepţionale, a unui desăvârşit profesionist care a muncit toată viaţa cinstit.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu