Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

La Seini, în cel mai mare adăpost de taurine

Cu doctorul veterinar Claudiu Frâncu aveam să facem cunoştinţă într-o zi ploioasă de iarnă, când în Seinul Maramureşului se simţea încă briza blândă a unui climat atipic pentru un colţ de ţară atât de nordic. Domnul Frâncu ne îndeamnă însă să privim mai mult spre peisajul vegetal, decât spre busolă.

La Seini, nu departe de marginea localităţii, doctorul Frâncu a ţinut să ridice un fel de castel zootehnic, care se dezvăluie privirii în toată splendoarea. Cel care atrage privirea este turnul de apă. El reprezintă faţada, pentru că esenţa se află în spatele său, acolo unde doctorul a ridicat cel mai mare şi sănătos adăpost pentru vite.

Reîntoarcerea la natură

În aceea zi ploioasă de decembrie, înaintea frigului care avea să vină, doctorul Frâncu ne vorbea nu atât despre măreţia construcţiei sale, cât de condiţiile normale de viaţă ale animalelor. Plastic vorbind, este vorba de reîntoarcerea la modul natural de creştere a animalelor. Desigur, condiţiile sunt altele, dar beneficiile pentru viaţa şi sănătatea animalelor sunt aceleaşi. Într-o construcţie de înălţimea Sălii Polivalente din Bucureşti, animalelor li se asigură tot ce poate fi mai bun pentru sănătatea lor. O aerisire care te duce cu gândul la o farmacie veterinară adevărată, la un mod de trai identic celor care practică joggingul. Toate dublate de o hrană pregătită după reţeta unui nutriţionist.

La capătul acestui mod de viaţă se află produsul final: laptele, pe cât de mult, pe atât de sănătos. Cele aproape 150 de vaci din rase autohtone, selectate şi ameliorate de el de-a lungul unui proces care a durat peste 20 de ani, sunt primele beneficiare ale unui confort catalogat a fi un unicat în materie de zootehnie. Pentru popularea completă a grajdului ar mai fi nevoie de 250-300 de capete. Vrea să le aducă din străinătate şi o va face în mod sigur, chiar dacă astăzi îi cam suflă vântul prin buzunare. Cum? Evident, apelând la împrumuturi. El nu aşteaptă pomană de la stat şi nici nu-şi vinde cinstea politicienilor care au început să mişune în jurul lui.

Mândria de a fi deschizător de drumuri

Ferma mondială a lui Frâncu s-a născut greu. Modelul implementat de el îmbină rigurozitatea şi tehnicitatea europenilor cu eficacitatea fermierilor americani. El este printre puţinii care au înţeles că vaca are nevoie, în primul rând, de un climat sănătos şi abia apoi de confort. În această idee, a apelat la un sistem constructiv, care are la bază tehnologii complet automatizate, începând cu reglarea ventilaţiei şi temperaturii, până la eliminarea dejecţiilor. La 10 paşi de grajd se află cel mai adânc bazin olimpic. Nu pentru înot, ci pentru colectarea dejecţiilor. Sala de muls se aseamănă mai degrabă cu un laborator de control al sănătăţii laptelui. Într-un asemenea concept tehnologic, rolul îngrijitorului este redus la cel de observator şi de a sesiza până şi cel mai mic defect posibil.

Valorificarea nu ţine cont de performanţă

Laptele care pleacă de la ferma din Seini îndeplineşte toate normele europene, dar pentru a elimina orice suspiciuni cu privire la calitatea lui, înainte de a fi livrat către procesatori este prelevată o mostră care ar putea să dovedească toate acestea. Domnul Frâncu consideră că această metodă reprezintă, în fapt, o poliţă de asigurare, că niciunul dintre procesele de modificare a calităţii laptelui plecat din fermă nu îi pot fi imputate.

În luna decembrie a anului 2008 a început declinul pieţei laptelui, iar anul trecut scăderea semnificativă a atins apogeul. Drama cea mai mare constă în faptul că foarte multe ferme şi-au închis porţile din cauza remunerării scăzute a laptelui. Acest lucru s-a simţit şi la Seini, unde relaţia producător-procesator se dovedeşte a fi la fel de dezavantajoasă.

De abia acum, când s-a confirmat trendul de creştere a laptelui în Uniunea Europeană, producătorii vor avea şansa de a renegocia preţurile oferite de procesatori. Preţul de achiziţionare a laptelui din ferma de la Seini oscilează între 1,1-1,2 lei pe litru. Nivelul calitativ al laptelui obţinut aici este superior, dar chiar şi aşa preţul litrului de lapte este mic, de-abia în luna noiembrie reuşind să se apropie de preţul de producţie.

Mai mulţi procesatori decât producători

Un aspect foarte important, adesea invocat când sunt aduse în discuţie problemele fermierilor, este acela al necesităţii construirii unei fabrici de procesare aferentă fermei. Domnul Frâncu ne-a împărtăşit motivul pentru care nu a pus şi bazele unui astfel de proiect. Statisticile relevă că în ţara noastră există deja unităţi de procesare care pot acoperi aproximativ 30% din cantitatea de lapte obţinută la nivelul Uniunii Europeană. Ţinând seama şi de contextul economic actual, investiţia în alte fabrici de procesare ar fi o irosire de bani şi de resurse umane.

Totuşi, consideră că ar fi benefic ca fermierii să deţină astfel de fabrici. În opinia sa, cel mai potrivit ar fi ca toate fabricile aflate în inactivitate datorită lipsei materiei prime şi care au fost concretizate cu banii din fondurile europene să fie evaluate şi oferite în leasing fermierilor, cu plata în zece ani de zile. Domnia sa vede asta ca pe o oportunitate nemaipomenită pentru fermieri şi o şansă de a rezolva câteva dintre problemele cu care aceştia se confruntă. În primul rând, vor fi repuse în funcţiune nişte unităţi sortite paraginii, iar fermierii îşi vor putea procesa singuri laptele, eliminând astfel nemulţumirile ce ţin de preţul de achiziţie al laptelui oferit de actualii procesatori. Investiţiile făcute în fabrici vor fi, de asemenea, mult mai restrânse. Acesta ar fi un început care poate face dovada faptului că în România lucrurile încep să fie făcute raţional.

Iosif POP
Foto reportaj: Mihaela GHIŞA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

Vizualizari: 1138



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI