Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Invitaţie la Muzeul Chihlimbarului

A trecut vremea vechilor regi. Pe coroanele princiare s-a aşternut praful, iar poveştile lor au rămas necitite în cotloanele istoriei. Dar nu toate comorile acelor perioade pline de farmec s-au pierdut în neantul clipelor trecute. Din rămăşiţele pământului mai ies din când în când la iveală nestemate vechi de mii de ani. Odinioară, bobiţele de chihlimbar împodobeau femeile de viţă nobilă şi împlineau decorul regal al castelelor. Astăzi, sunt păstrate asemeni unor lucruri socotite a fi sfinte, reîntregind o mică parte din  tabloul sfărâmat al vremurilor apuse.

Nepreţuita răşină de copac

Născut din răşina arborilor şi solidificat cu substanţă amorfă, chihlimbarul este considerat o piatră preţioasă. Cea mai des întâlnită culoare este galbenul transparent, cu forme translucide, dar poate avea şi nuanţe intense de negru verzui sau maron sidefat.

Departe însă de a fi doar o bijuterie preţioasă, rămăşiţele descoperite reprezintă un document foarte important pentru studiul oamenilor de ştiinţă. Nu de puţine ori, în răşina care se prelinge pe scoarţa copacilor sunt prinse captive vieţuitoare, care datorită proprietăţilor masei răşinoase sunt conservate aproape perfect. Lucru care nu poate decât să bucure specialiştii în domeniu, care au astfel ocazia de a studia fiinţe ce au trăit cu sute sau poate chiar mii de ani în urmă. Cele mai vechi bucăţi de chihlimbar descoperite datează încă de pe vremea Egiptului antic, pe când altele au câteva secole.

Chihlimbarul nu era purtat doar de regii din vremurile foarte îndepăr­tate. Bijuteriile făcute din această piatră preţioasă erau îndrăgite şi de conducători mai apropiaţi timpurilor noastre. În anul 1932, inginerul român Dumitru Grigorescu îi oferă în dar reginei Angliei un medalion în care erau con­ser­vate diferite insecte. Chihlimbarul descoperit în România a trecut şi graniţele Federaţiei Ruse. Conducă­torul ei din acele vremuri, Stalin, a cerut realizarea unei pipe din răşina miraculoasă a arborilor.

Mina de chihlimbar de lângă noi

O zonă renumită pentru bogăţia de chihlimbar ascunsă în straturile de suprafaţă sau mai adânci ale solului este şi comuna Colţi, din judeţul Buzău. Aici se află, de altfel, singurul muzeu din ţară unde sunt păstrate colecţii superbe ale acestor pietre preţioase.

Vizita lui nu poate decât să vă poarte într-o incursiune a trecutului menită să vă prezinte faţa strălucitoare, preţioasă a lăcaşului unde sunt păstrate aceste veritabile comori.

Departe de a avea imaginea unui palat ostentativ, aşa cum ne-am aştepta, Muzeul Chihlimbarului ni se înfăţişează umil, sub forma unei căsuţe ţărăneşti dichisite. Construit în 1973 de către ţăranii locului, muzeul avea să reprezinte un punct de referinţă pentru comuna Colţi.

Un vestigiu făcut de mâna ţăranilor

În prezent, în acest muzeu se află 300 de piese prelucrate sau expuse în forma lor brută. Gata să-şi primească vizitatorii, cămăruţele lui modeste par de o bogăţie aparte datorită colecţiilor de chihlimbar, a fosilelor şi pietrelor preţioase. Alături de acestea se află şi o colecţie impresionantă de flori de mină.
Cei care vin pentru a vedea bijuteriile de aici mai pot admira şi obiecte care au aparţinut ţăranilor, precum pieptăni pentru lână, pieptăni pentru cânepă, război de ţesut, lăzi de zestre.

Sătenii trebuie să fie tare mândri de muzeul pe care l-au construit. Chihlimbarul expus sub diferite forme se alătură puţinelor colecţii de acest gen aflate în lume.

Chihlimbarul de aici nu impresionează doar prin frumuseţea lui rustică, ci şi prin rămăşiţele de trecut pe care le-a imortalizat în interiorul lui.

Printre bijuteriile care vă vor atrage cu siguranţă atenţia se regăseşte şi un cercel în care s-a conservat incredibil de bine o furnică, despre care se crede că a trăit în comuna Colţi acum mai bine 30 milioane de ani.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 753



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI