Imprimati articolul

Invitaţie la drumeţie, pe urmele Veronicăi Micle

Dacă acum, la început de toamnă, „când luna căpruie catifelează genele aurii ale frunzelor“, te afli în preajma vestitelor mănăstiri ale Neamţului, adastă o clipă la mormântul aceleia la care Nichita Stănescu spunea: „Despre Veronica nu se poate spune decât un singur cuvânt: Eminescu. Numele ei adevărat este Veronica Eminescu. Nici nu cred să fi avut alt nume decât numele de Veronica Eminescu.“

Sunt aceste versuri nu numai vibraţii ale sufletului Poetului Nepereche, dar, stimate cititorule, codrul de aramă şi pădurea de argint există în realitate.

Dăruind, în ultimii ani ai vieţii, căsuţa din Târgu-Neamţ mănăstirii Văratec, Veronica Micle a primit găzduire în incinta lăcaşului. Aici va fi vizitată de Mihai Eminescu şi împreună vor fi mers pe drumul care duce la locul numit Pădurea de argint, declarată acum arie protejată de interes naţional.

În nopţile cu lună plină, ne spune un om al pădurii, domnul Mircea Mihalache de la Ocolul Silvic Târgu-Neamţ, scoarţa mestecenilor de aici are sclipirea argintului şi poate, cititorule, îţi vor reveni în minte spusele poetului: „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt/ Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet“.

În apropiere, un alt monument natural – Codrii de aramă. Rămăşiţă a nepătrunselor păduri din vechime, codrii de aramă – arie naturală protejată de interes naţional – cuprind astăzi o suprafaţă de 10 ha unde pot fi admiraţi goruni seculari, lângă care specialiştii au inventariat alte 300 specii de plante.

Să mergem pe drumul străbătut altădată de cei mai tragici îndrăgostiţi din cultura română, amintindu-ne iarăşi de spusele lui Nichita Stănescu: „Eminescu este numele acestei ţări/România este numele lui Eminescu.“  

(S.C.)
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

֩ Comentarii