Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Invenţiile agriculturii virtuale

Biocarburant din alge

În premieră mondială, prima platformă de producere a biocarburanţilor din alge. De la o vreme, cercetarea asupra biocarburanţilor de ultimă generaţie avansează cu paşi mari, iar algele par a constitui o pistă foarte interesantă. Greenfuel, o firmă de cercetare a Massachusetts Institute of Technology, a pus la punct „bioreactori“, în care algele sunt macerate într-o baie de gaz carbonic. Microalgele au un randament la hectar de 30 de ori mai mare decât al oleaginoaselor.

În Franţa, de exemplu, proiectul Shamash are drept obiectiv producerea până în 2010 a unui nou biocarburant pornind de la microalge autotrofe, care pot acumula până la 50% din greutatea lor netă în acizi graşi.

Grupul Séché Environnement a inaugurat de curând în regiunea franceză Poitou-Charentes prima platformă mondială de producere a biocarburantului pe bază de alge. Plantele sunt cultivate cu ajutorul procesului de fermentaţie a deşeurilor menajere. Algele sunt proliferate într-un bazin cu apă care măsoară 10 metri lungime şi trei metri lăţime. Ele se hrănesc timp de cinci zile cu dioxidul de carbon degajat de deşeurile menajere, iar lichidul obţinut este apoi transformat în biocarburant.

Bumbacul comestibil

Proteină pentru o jumătate de miliard de oameni. Pentru fiecare kilogram de fibră de bumbac obţinut, o plantă produce 1,65 kg de seminţe, care reprezintă o sursă bogată de proteină. Astăzi, această parte a plantei nu poate fi însă valorificată decât prin înlăturarea gossypol-ului, un element chimic toxic care protejează planta de insecte şi de microbi şi pe care nici oamenii, nici multe alte vieţuitoare nu-l pot digera.

De curând însă, un cercetător de la Universitatea din Texas a găsit un mijloc de a face bumbacul comestibil. El a dezactivat gena care produce gossypol, polifenolul toxic care face bumbacul impropriu consumului uman. Descoperirea este cu atât mai promiţătoare cu cât bumbacul este bogat în proteine şi cultivat în majoritatea ţărilor în dezvoltare.
După părerea cercetătorului, bumbacul, al cărui gust seamănă cu cel de mazăre, ar putea răspunde nevoilor de proteine ale unei jumătăţi de miliard de persoane pe an.

Cimentul depoluant

Acesta absoarbe principalii poluanţi produşi de circulaţia automobilelor şi de încălzirea locuinţelor. Rod a zece ani de cercetări, cimentul depoluant Calcia a fost lansat în 2006 pe piaţa franceză. Graţie energiei luminoase, fotocatalizatorul conţinut în ciment accelerează reacţia chimică care descompune poluanţii.

Specialiştii serviciului de inovaţii al companiei speră că acest tip de ciment va acapara în următorii ani circa 10% din piaţă. Pentru început, produsele se adresează colectivităţilor, dar Calcia are noi proiecte: finisarea faţadelor locuinţelor individuale sau vopsiri interioare care absorb poluanţii casnici, cum este de exemplu formaldehida.

Carne în eprubetă

Un studiu al FAO arată că, până în 2050, producţia mondială de carne ar trebui să se dubleze. Pentru realizarea acestui deziderat, numeroase echipe ştiinţifice au început căutarea unor noi modalităţi de producere a unui aliment esenţial pentru omenire. Una dintre acestea ar putea fi fabricarea in vitro care se bazează pe o metodă specială de inginerie genetică, o practică biomedicală prin care oamenii de ştiinţă încearcă să crească ţesuturi animale precum oasele, pielea, rinichii sau inima.

Cercetătorii pot deja să producă mici cantităţi de carne în laboratoare şi au reuşit chiar să creeze celule cardiace care pulsează în vase Petri. Crearea unor celule musculare la scară industrială este următorul pas, sunt ei de părere.

La ora actuală, o serie de companii străine promovează studierea cărnii in vitro. Teoretic, ar fi simplu. În practică însă mai este mult până la sinteza artificială a unei bucăţi întregi de friptură, dar tehnica permite producerea a ceva asemănător cărnii industriale.

Eoliana zmeu

O turbină capabilă să genereze cât echivalentul a 400 de eoliene. La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene atingea puţin peste 1% din necesarul mondial de energie electrică. Deşi o sursă relativ minoră pentru majoritatea ţărilor, producţia energiei eoliene a atins în unele ţări ca Danemarca, Spania şi Germania o pondere semnificativă din consumul total. Folosită extensiv în ziua de astăzi, energia eoliană este sursa cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani.

Cu toate acestea, turbinelor terestre li se reproşează adesea că au un randament slab şi că strică peisajul. Kite Wind Generator (sau Generatorul Eolian Zmeu), dezvoltat de firma italiană Sequoia, este capabil să genereze 1 GW, echivalentul a 400 de eoliene. Este vorba despre o structură cu braţe pivotante pe care sunt prinse un fel de zmee făcute din cabluri, înălţate la 800 metri altitudine, acolo unde vântul suflă de două ori mai tare decât la 100 metri şi este constant. Un kw costă 0,03 euro, de două ori mai ieftin decât cel obţinut din combustibili fosili.

Mărul antirid

Un fruct inedit, cu miez roşu şi calităţi nebănuite. Acesta va fi comercializat în viitorul apropiat de compania olandeză Next Fruit Generation. Este vorba de un sortiment de mere cu pulpă de culoare roşu-intens, cum nu există nicăieri în lume. A fost nevoie de 10.000 de încrucişări şi de 12 ani de cercetare pentru a crea acest măr revoluţionar. Nu numai că are o culoare originală, dar mai ales este foarte bogat în antioxidanţi, care previn îmbătrâ­nirea pielii şi reduc şi riscurile cardio­vasculare.

Mărul este rezultatul încrucişării unui soi mic, necomestibil din cauza gustului său amar, întâlnit în estul Germaniei, cu un alt soi foarte dulce descoperit în Europa Centrală. Cercetătorii încercau de fapt să obţină o varietate la care numărul de tratamente chimice să fie mult mai mic. Au obţinut în schimb mărul revoluţionar care, pe lângă atrăgătoarea pulpă roşu-intens, are un gust deosebit, dar şi beneficii uimitoare pentru sănătate. Este de fapt fructul la care visau de mulţi ani cercetătorii din întreaga lume.

Pentru început au fost plantaţi în Olanda şi Elveţia circa 500 de pomi, iar primele fructe cu miez roşu vor fi recoltate anul viitor.

Reprezentanţii companiei spun despre mărul „Red Flesh“ că reprezintă o adevărată revoluţie în domeniul pomiculturii şi că prin calităţile sale acesta va depăşi orice aşteptare a consumatorilor.

Pilula care dă gust bun

Responsabilă de această modificare a percepţiei este miraculina, o substanţă provenită din fructele elipsoidale de circa 2 cm diametru ale unei specii de arbust tropical, sapotierul. Este vorba de o proteină care poate transforma un aliment cu gust acru într-unul dulce. Este insolubilă în apă şi pentru păstrarea gustului dulce fructele trebuie congelate. Astfel, după consumarea unui fruct ce conţine miraculină, produsele cu gust acru sunt percepute ca având un gust dulce foarte pronunţat.

În prezent, miraculina este interzisă în Franţa şi Statele Unite. Mizând pe o viitoare aprobare a Departamentului Federal al Alimentelor, acest produs se adresează în primul rând industriei agroalimentare sau farmaceutice, în special pentru tratamentul diabeticilor.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1235



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI