Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Între Tisa şi Someş omul luptă cu furia naturii

Omul se zbate să domolească furia naturii. A doua mare luptă cu prăvălirea dealurilor şi năvălnicia apelor a început cu o jumătate de secol în urmă. Dar, prima împotrivire ţine de pe vremea Mariei Tereza, când au fost înălţate primele diguri trainice de-a lungul râurilor ce străbăteau cele patru judeţe, care se află astăzi sub gestiunea Sucursalei de Îmbunătăţiri Funciare Tisa – Someş.

Lucrările hidroameliorative pe acest areal geografic însumează 343.000 ha. În majoritate, ele reprezintă lucrări ce ţin de prevenirea scurgerii solurilor fertile dinspre deal la vale şi de aici în albiile râurilor care duc malul, uneori până în Dunăre şi de aici în Deltă.
Trist, foarte trist este că aici lucrările au început şi s-au sfârşit în atât de blamata epocă a Noii Revoluţii Agrare. În acest răstimp au fost efectuate lucrări de combatere a eroziunii solului pe mai bine de 300.000 ha. Alte 50.000 ha acoperite de pipirig şi plante acvatice au fost transformate în terenuri roditoare sau pajişti de o frumuseţe rară.

Cei care au clădit aceste opere hidroameliorative sunt încă în viaţă şi încep să-şi pună întrebarea: cât va mai dura munca lor?

Încă nu este totul pierdut

Doamna Maria Urcan este manager general peste una dintre cele mai complexe şi dificile zone supuse unor factori naturali mai degrabă distructivi decât favorizanţi. În răspunderea ei se află, în primul rând, conservarea lucrărilor hidroameliorative, ale căror costuri cumulate în timp însumează sute de milioane de dolari.

Ele încep undeva de pe malul românesc al Tisei, urcă spre dealurile Borşei şi de aici în ţinuturile colinare ale Apusenilor, pentru a coborî spre văile Someşului, Sălajului şi Bistriţei. Este vorba de o întindere geografică pe care un automobilist versat abia o străbate în două-trei zile de mers forţat. Ei bine, tot acest ţinut se află sub controlul oamenilor care compun echipa ce veghează la sănătatea pământului într-o zonă cu un relief atât de eterogen.

Stâncile încep să… obosească

În zona de îmbunătăţiri funciare a Sucursalei Tisa – Someş, izvoarele subterane nu au avut, până acum, forţa de a prăvăli stâncile, dar de la o vreme unele dealuri încep s-o ia la vale.

Poate că aici şi structura în profunzime a zonelor colinare este mai solidă, poate că şi precipitaţiile au avut un regim mai acceptabil. Fapt este că, la această dată, o bună parte din suprafaţa de 312.000 ha supusă în perioada 1970-1985 unor ample lucrări de prevenire a eroziunii solului este, cum s-ar spune, funcţională.
Ce-i drept, unele lucrări de consolidare nefinalizate, cum este cazul celor de la Recea – Sălaj, au început să cedeze şi nu este exclus ca alunecările de terenuri să devină în curând un fenomen periculos.

Impactul abandonului financiar

Din motive pe care le înţelegem, cei care estimează funcţionarea sistemului hidroameliorativ în arealul geografic Tisa – Someş îşi măsoară vorbele cu cumpătarea ardeleanului care ştie că orice declaraţie tranşantă ar putea fi în defavoarea instituţiei din care fac parte. Directorul regional al sucursalei, Maria Urcan, recunoaşte că până prin 2006 a fost îngrozitor de greu. Timp de 16 ani, cele patru judeţe care formează actualul sistem hidroameliorativ cuprins între Tisa şi Someş nu au primit nici măcar un leu pentru a face o investiţie majoră. Nu s-au primit bani nici pentru întreţinerea investiţiilor existente.

Destabilizarea a fost una premeditată

Specialiştii din teritoriu susţin că toate restructurările făcute în ultimii 18 ani nu au făcut altceva decât să destrame un sector hidroameliorativ care putea să funcţioneze absolut normal dacă avea o susţinere bugetară pentru continuarea investiţiilor întrerupte şi pentru întreţinerea sistemelor hidroameliorative existente.

Din considerente greu de înţeles, cel mai important segment al sectorului hidroameliorativ, cel de construcţie a lucrărilor de îmbunătăţiri şi funciare, a fost privatizat spre a fi lichidat.
La Cluj, sectorul de construcţii hidroameliorative s-a îndepărtat atât de mult de activitatea de bază încât n-a reuşit să câştige în ultimii ani nicio licitaţie pentru puţinele investiţii realizate în cele patru judeţe.

Directorul regional Maria Urcan susţine totuşi că, în urma licitaţiilor organizate, au fost selectate unităţi de construcţii ce dispun de profesionişti adevăraţi, dar are convingerea că s-a pierdut mult în plan financiar prin dezmembrarea sectorului de îmbunătăţiri funciare existent înainte de 2007.

Fiinţă oarecum nostalgică, ea încă visează la refacerea structurii de organizare care să renască acele şantiere de îmbunătăţiri funciare a căror lucrări asigură şi astăzi stabilitatea solului fertil de pe coastele dealurilor. Să asigure refacerea acelei reţele de scurgeri a apelor care a dat naştere unor câmpii încântătoare.

Ea mai visează la instaurarea unui sistem economic care să ducă mai departe tot ce s-a construit bun până acum. Noi îi dorim să-şi vadă visele împlinite!

Iosif Pop, Dana Măcriş
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

Vizualizari: 597



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI