Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Încet, dar sigur, dispar şi spitalele comunale
Spitalul din Ghimpaţi, o redută greu de dărâmat

Iată-mă la faţa locului despre care am auzit atât de multe lucruri. Ce-i drept, ele ţineau de trecut. La intrare, pe un panou mic câteva litere te anunţă că ai ajuns la destinaţie, într-o oază în care îşi îngrijeau sănătatea peste 30.000 de suflete din preajma Ghimpaţilor. Clădirile vechi care mi se înfăţişează privirii sunt locul în care funcţionează spitalul. Încă mai funcţionează dar, după cum decurg ostilităţile, această instituţie de fală în peisajul rural românesc s-ar putea să…

Dar mai bine să nu anticipăm, pentru că astfel le vom da apă la moară celor care îi vor sfârşitul. Pentru dărâmarea lui nu vor fi trimişi buldo­zerişti, ci nişte oameni cu multă carte, dar cu suflet hain. Aceştia urmăresc din umbră stoparea finanţării actului medical. Pentru a-şi desăvârşi planul, ei vor trebui să treacă mai întâi de crezul primarului din Ghimpaţi şi de strigătele de durere ale celor care doar aici îşi găsesc vindecarea.

Cu o ospitalitate aparte, dar fără a-şi ascunde surprinderea stârnită de interesul nostru pentru spitalul din Ghimpaţi, directorul Constantin Stăncescu încearcă să ne prezinte motivele ce ţin de ordin economic dar şi sanitar care duc la decăderea unei instituţii în care, de-a lungul anilor, au fost trataţi zeci poate sute de mii de oameni. Iniţiativa de a fi închis acest spital a existat, dar nu a putut fi finalizată din cauza împotrivirii oamenilor şi a medicilor. Cei din urmă au făcut ore suplimentare pentru a suplini lipsa personalului de specialitate.

Ce a fost, ce a mai rămas

Cu mai bine de 50 de ani în urmă, spitalul, ce abia fusese construit, era un motiv de mândrie pentru oamenii locului. Nici nu ar fi putut fi altfel, dacă ne gândim cât de puţini sunt ţăranii care au privilegiul de a se bucura de sfaturile unor medici specialişti chiar în satul lor. La început spitalul avea patru secţii: pediatrie, obstretică-ginecologie, chirurgie şi medicină internă. Adică tot ce trebuia pentru ca oamenii să se trateze de orice boală.

Acum, din cele patru secţii mai funcţionează doar două: medicina internă şi pediatria.
Fireşte că întrebarea care îşi caută răspuns nu poate fi decât ce a determinat acest lucru. Se pare că primordial în desfiinţarea secţiilor respective a fost lipsa medicilor. Primarul comunei, Constantin Cărăpăceanu, nu exclude ca, dincolo de aceste raţiuni, să existe interese antisociale. Acum, la spitalul din Ghimpaţi lucrează cinci medici. Asta şi pentru că tinerii absolvenţi nu găsesc muncind într-un spital comunal o răsplată pe măsura doleanţelor.

Posibilităţi puţine, dar multă voinţă

Despre dotarea spitalului, doctorul Stăncescu ne-a mărturisit că secţiile nu dispun de foarte multă aparatură medicală, dar că niciodată un pacient nu a avut de suferit din acest motiv. Tot domnia sa ne mărturiseşte că procentul oamenilor trimişi spre vindecare la oraş nu depăşeşte 10-15%. Restul pacienţilor sunt trataţi de medicii de familie din zonă şi de specialiştii spitalului.

Supravieţuirea spitalului din Ghimpaţi poate fi considerată un model de perseverenţă. În ciuda problemelor cu care se confruntă, personalul de aici este conştient de importanţa lui pentru săteni. Nu puţine au fost petiţiile făcute către autorităţi atât de dl director Stăncescu, cât şi de dl primar Cărăpănceanu.

Acestea au rămas de fiecare dată fără răspuns. Singura şansă de menţinere pe linia de plutire este dată de Casa de Asigurări Giurgiu, care în schimbul fiecărui caz rezolvat oferă o sumă, să nu zicem modică, ci acceptabilă. Bani puţini, pe care directorul îi gospodăreşte cum poate mai bine. Pentru cât timp, rămâne de văzut.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

Vizualizari: 537



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI