Bolile la albine (1)

La solicitarea mai multor cititori, revenim asupra unor subiecte de interes pentru apicultori.

Pentru a asigura sănătatea familiilor de albine şi pentru a evita răspândirea bolilor, apicultorii trebuie să respecte o serie de reguli de creştere şi de igienă, printre care amintim:

• asigurarea de resurse melifere în perioada de cules şi o hrănire suplimentară în perioadele fără cules;

• în perioada de iernare se vor evita intervenţiile nejustificate ale apicultorilor, cuiburile vor fi reduse numai la fagurii ce pot fi bine acoperiţi de albinele existente, vor fi împachetate cu materiale izolatoare care să absoarbă excesul de umiditate;

• amplasarea stupinelor se va face în locuri uscate, însorite în perioada de iarnă şi umbrite vara, adăpostite de curenţii de vânt. Stupii vor fi aşezaţi la distanţe suficiente unii de alţii, cu urdinişurile orientate către sud, înălţaţi de la sol şi uşor înclinaţi în faţă;

• procurarea de material biologic apicol (familii de albine, roiuri, mătci) se va face numai din stupine atestate ca sănătoase de către personalul veterinar;

• apicultorii vor folosi echipament de protecţie şi unelte de lucru curate care vor fi dezinfectate după fiecare utilizare, stupii vor fi dezinfectaţi în mod curent, la fel şi inventarul apicol utilizat pentru extragerea mierii;

Dintre bolile albinelor cu difuzibilitate şi pericol mare amintim: nosemoza, varooza, loca americană, loca europeană.

În acest număr – Nosemoza. Este o boală parazitară care apare în urma existenţei factorilor favorizanţi în stup, cum ar fi: lipsa zborurilor de curăţire în timpul iernii; rezerve de hrană slabe calitativ; adaosuri proteice necorespunzătoare; lipsa curăţeniei şi nedezinfectarea stupilor; umiditatea crescută; iernarea în condiţii grele.

Boala este cauzată de un protozoar, Nosema apis, care se localizează şi se înmulţeşte în intestinul albinelor, având capacitatea de a sporula. Se găseşte în toţi stupii în stare latentă şi se activează la apariţia condiţiilor favorabile.

Semnele clinice, la început mai puţin vizibile, sunt următoarele: urdinişul şi interiorul stupului sunt murdărite cu pete diareice de forma unor mici cordoane întrerupte; albinele prezintă abdomenul umflat şi sunt în incapacitate de zbor; o stare de slăbiciune a întregii familii; neîngrijirea adecvată a puietului; miros specific de tutun în stup.

Întrucât aceste simptome sunt comune şi altor boli, diagnosticul trebuie precizat prin examen de laborator.

Măsuri igienico-sanitare de prevenţie şi combatere a nosemozei:

- înlocuirea la maximum 2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi;

- distrugerea fagurilor vechi sau noi care conţin pete diareice;

- în familiile cu nosemoză se înlocuiesc obligatoriu mătcile, indiferent de vârstă şi calităţi biologice;

- folosirea cu precauţie a hrănirilor proteice de primăvară (adaos de polen sau păstura în miere) şi interzicerea cu desăvârşire a hrănirilor cu înlocuitori ai polenului şi miere.

Tratament: În România această boală se tratează cu preparatul Protofil. Este un extract din ingrediente naturale care nu creează prejudicii nici albinelor nici produselor apicole. Prin conţinutul de principii active (vitamine şi micro­elemente), stimulează secreţia enzimatică digestivă a albinelor şi larvelor, inhibând parazitul. Protofilul se administrează toamna în siropul pentru stimulare sau completare ori primăvara în pastă sau siropul de stimulare. Pentru o reuşită deplină citiţi cu atenţie prospectul producătorului sau cereţi sfatul unui veterinar şi respectaţi dozele de administrare.

Neconvenţional, unii stupari folosesc un ceai de plante (cimbru, coada-şoricelului etc.), la care adăugă o mică cantitate de macerat de usturoi. Componentele se amestecă cu sirop de zahar şi se administrează albinelor, obţinând rezultate bune.

(T.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2011

copyright lumeasatului.ro