Târgu-Neamţ, o monografie de suflet şi istorie

Gloria efemeră şi câştigul imediat nu l-au atras niciodată pe profesorul Luca Gavril, un împă­timit al istoriei care şi-a desfăşurat activitatea între satul natal Drăguşeni - Suceava şi oraşul Târgu-Neamţ, locul unde a slujit până la pensie atât ca profesor de istorie, cât şi în calitate de custode al muzeului local. Cu o perseverenţă demnă de un ascet cărturar din mănăstirile Evului Mediu, dar şi de cronicar, a plămădit cu acribie timp de aproape trei decenii monografia oraşului Târgu-Neamţ. Colţ fermecat de istorie românească, oraşul de pe apa Ozanei e o minunată chintesenţă între sat şi oraş.

Pentru autor, denumirea Neamţ, care desemnează oraşul, cetatea, mănăstirea, apa şi ţinutul, provine de la cuvântul slav „nemeti“ (tăcut, liniştit, mut) şi nicidecum de la eventualii saşi care ar fi trăit prin aceste locuri. Cu rădăcini istorice milenare care dovedesc prezenţa omului la Târgu-Neamţ încă din paleolitic, vechimea localităţii este atestată de descoperiri arheologice recente, una dintre ele aparţinând chiar autorului monografiei (o statuetă de lut reprezentând un „Gânditor“ asemenea celei de la Hamangia). Târgu-Neamţ a existat încă dinaintea întemeierii statului medieval Moldova, formându-se pe temelia unei comunităţi pastorale şi agrare româneşti, cu o bună poziţie strategică comercială ce lega ţinutul de Transilvania. Dovadă, un act emis de către Alexandru cel Bun la 4 octombrie 1408 prin care se scutesc de vamă polonezi ce achiziţionau vite cornute şi berbeci de la Bacău, Roman, Baia sau Neamţ.

Neamţul apare în documente diplomatice externe încă din 1388. Cu ocazia unei descoperiri arheologice din 1979, pe podeaua unei case, datând din secolul al XIV-lea, s-a găsit un gros de argint emis de domnitorul Ştefan I Muşat (1394-399).

Stavilă în calea turcilor

Oraşul s-a dezvoltat pe albia râului Neamţ lângă zidurile renumitei cetăţi construite de Petru Întâi Muşat (pe la 1390). În 1857, când vizitează ruinele cetăţii, poetul Dimitrie Bolintineanu remarcă „castelul“ şi îi dedică renumita poezie „Muma lui Ştefan cel Mare“. În iulie 1476, după Bătălia de la Valea Albă, Mohamed al II-lea atacă fără succes cetatea, dar mica garnizoană de aici rezistă cu succes timp de opt zile tirului a şapte bombarde turceşti.

În acest timp, moldovenii reuşesc să-l împuşte pe comandantul artileriei otomane sfărâmând şi „boldul“ de la cortul imperial, aşa cum remarcă cronicarul Neculce. Înfrânt la Valea Albă, Ştefan se îndreaptă spre cetate, dar mama sa nu-i deschide porţile (!?). Legenda însă nu are acoperire în realitate, pentru că doamna Oltea murise încă din 1465, aşa cum se menţionează pe piatra sa funerară de la Probota.

Cetatea şi oamenii săi

Am ales doar un exemplu din vasta mono­grafie de 500 de pagini a oraşului Târgu-Neamţ. Lucrarea mai conţine o serie de date importante, printre care lista pârcălabilor şi a primarilor de Târgu-Neamţ, dar şi prezentări ale personalităţilor legate de oraş (scriitorul Ion Creangă, istoricul Mihail Kogălniceanu, poeta Veronica Micle, filozoful Vasile Conta, învăţătorul Mihai Busuioc – „Domnul Trandafir“ din povestirea lui Mihail Sadoveanu, sculptorul Dumitru Tomescu şi alţii.

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011

copyright lumeasatului.ro