Postul mare la creştini

Doar ce vorbeam mai ieri despre Crăciun şi Revelion şi, iată, acum am intrat în postul Paştelui. E drept, vine şi devreme anul acesta Paştele, pe 4 aprilie. Gata, dacă e post, am scos din meniul zilnic carnea, lactatele şi ouăle şi ne axăm pe legume şi fructe. Nici nunţi – pentru cei care au hotărât să-şi pună pirostriile – nu se fac în post. Cum, de altfel, nu se fac nici în Săptămâna Luminată, cea de după Paşti, adică între 5 şi 10 aprilie.

Despre post

Să vedem: Postul Paştelui, Postul Mare sau Patruzecimea... Lung, greu şi aspru de ţinut pentru creştini. Practic, cele 40 de zile în care se posteşte simbolizează postul ţinut de Hristos înainte de începerea activităţii sale mesianice, dar şi primenirea sufletească a credincioşilor pentru Învierea Domnului. În cele două mii de ani de la Naşterea şi apoi Învierea lui Iisus, postul s-a ţinut, în diferite colţuri ale lumii, diferit. Adică nu întotdeauna a fost atât de lung şi nu la fel peste tot. Într-un timp, unii posteau doar în Vinerea Mare, alţii mai renunţau la carne şi sâmbăta dinaintea Paştilor. Exista şi o categorie care postea o săptămână sau două.

Cel mai lung post era la Ierusalim, unde credincioşii posteau două luni... Apoi, postul a fost împărţit în două: cel prepascal, care ţinea până la Florii şi cel pascal, care dura săptămâna dintre Florii, şi Paşti. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat postul de şapte săptămâni, aşa cum e, de fapt, şi azi.

Postul Mare începe de la lăsatul secului de brânză şi se termină în sâmbăta din Săptămâna patimilor. În secolele trecute, era bai mare dacă nu se ţineau toate posturile de peste an şi, cu atât mai mult, cel al Paştelui. De altfel, cu aceeaşi stricteţe se postea şi în zilele de miercuri şi vineri, căci, dacă nu se proceda astfel, urmau pedepsele. Doar cei foarte bolnavi aveau dreptul să încalce postitul.

Dacă e să vorbim doar despre mâncare, despre ceea ce, cum spun bătrânele de la ţară „bagi în gură“, nu şi despre răutăţile scoase pe gură. În post nu se înjura, nu se blestema, nu se făceau rele, nu se foloseau vase în care se făcuse mâncare de dulce, nu se făceau, de altfel, nici nunţi şi, conform canoanelor, nici relaţiile sexuale nu aveau loc. Postul din zilele noastre este indicat, dar nu obligatoriu. Mulţi creştini ţin prima şi ultima săptămână din post, în restul lui mâncând normal. Unii, cu criza asta, spun, când îi întrebi de post, că au ajuns să ţină în fiecare zi... Adică zilnic mănâncă fasole şi cartofi, nu mai ştiu culoarea şi gustul cărnii.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

copyright lumeasatului.ro