Istoria de lângă... istorie vremea abuzurilor şi a crimei

Datele istorice arată că divergenţele se adânceau zi de zi între cele două componente ale Guvernului Antonescu. Conducătorul statului dă comunicate prin care se face apel la lupta împotriva dezordinii şi anarhiei, legionarii, pe de altă parte, continuă fărădelegile, stârnind indignarea populaţiei şi aşa greu încercate de evenimentele care s-au petrecut pe parcursul anului 1940.

Naţionalizarea legionară

Actele vremii consemnează abuzurile comise de purtătorii cămăşilor verzi, maltratări, sechestrări de persoane, violări de domiciliu, devastări, dar şi proprietăţi şi imobile achiziţionate cu forţa de către legionari. Numai în Timişoara au fost achiziţionate şase întreprinderi cu valoare de peste 110 milioane lei, pentru care s-au plătit opt milioane, sau o fabrică de postav din Lugoj care costa la cursul zilei peste 45 milioane de lei şi care a fost luată fără niciun ban.

Percheziţiile ilegale erau un fapt obişnuit. Voicu Niţescu, fost ministru, se plânge generalului Antonescu de „percheziţia neomenească“ ce i s-a făcut de către patru persoane înarmate cu pistoale „care au intrat în casă unde se găseau în acest moment numai copiii mei minori, orfani de mamă. Nu sunt «mason», nu aparţin nici unei organizaţii cu caracter antinaţional. De ce atunci această pornire împotriva mea?“ Într-un raport judiciar de la Tribunalul Constanţa este relatată legarea la „stâlpul infamiei“ – o altă inovaţie legionară – a unui cetăţean, Alex Spieghel, care a murit din cauza frigului – a stat o zi în zăpadă numai în ciorapi – şi a torturilor îndurate.

Ziua „răzbunării“

Dar spiritul de răzbunare al legionarilor atinge paroxismul în ziua în care au fost deshumate cadavrele lui Corneliu Codreanu şi ale altor legionari, asasinaţi din ordinul lui Carol al II-lea. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, gărzi ale poliţiei legionare au masacrat cu focuri de pistol 65 de persoane deţinute la penitenciarul de la Jilava, printre care fostul prim-ministru, generalul Argeşanu, ministrul Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu şi numeroşi foşti comandanţi de jandarmi, directori şi inspectori de poliţie etc. Aceleaşi crime s-au petrecut şi în arestul Prefecturii Poliţiei Capitalei. A doua zi, românii au aflat cu indignare şi despre asasinarea marelui savant Nicolae Iorga (foto) şi a lui Virgil Madgearu, fost ministru de finanţe şi secretar general al Partidului Naţional-Ţărănesc.

Crimele din noiembrie 1940 şi, în primul rând, asasinarea lui Nicolae Iorga au zguduit din temelie edificiul politic legionar. Traian Boeru, autorul asasinatului, a scăpat refugiindu-se în Germania, unde a murit în 1985, nu înainte de a acorda un interviu istoricului american N.M. Naagy-Talavera, justificându-şi crima sub pretextul că-l lichidase pe Iorga omul politic, iar nu pe savant, ceea i se păruse inevitabil în cadrul „revoluţiei legionare“. În nota informativă asupra asasinatelor de la închisoarea Jilava, emisă de ministrul justiţiei, au fost puşi sub urmărire penală 16 făptuitori, printre care Pavel Grimalschi, Popescu Ilarion, Orăşeanu Constantin ş.a. Dumitru Groza, unul dintre aceştia, comandant al Corpului Muncitoresc Legionar, fugit în Germania şi revenit în ţară după război, a fost arestat şi întemniţat, eliberat în 1964 şi a trăit până în urmă cu câţiva ani.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010