Trei boli periculoase ale cartofului în primele faze de vegetaţie

V-am prezentat în numărul trecut principalii dăunători ai culturii de cartof. Producţia şi calitatea acestei culturi suferă în egală măsură din cauza bolilor specifice care atacă în acest interval. Principala cale de transmitere a multor boli şi dăunători la cartof o constituie sămânţa de cartof.

Ciuperci

Mana cartofului produsă de ciuperca Phytophthora infestans este cunoscută ca un parazit foarte agresiv. Tuberculii infectaţi cu Phytophthora infestans reprezintă principala cale de transmitere a ciupercii de la un an la altul. Spre deosebire de atacul pe foliaj şi tulpini, atacul pe tuberculi este invizibil în timpul vegetaţiei, simptomele fiind puţin evidente chiar pe tuberculii recoltaţi. Mana se propagă rapid şi în depozit. Chiar dacă tuberculii de sămânţă infectaţi pot să nu manifeste simptome vizibile în depozit, în momentul când ajung să fie plantaţi devin sursă de infecţie. Fermierul trebuie să aibă în vedere, încă de la începutul înfiinţării culturii de cartof, câteva măsuri de prevenire a manei. Acestea constau într-o igienă fitosanitară riguroasă, rotaţie adecvată (3-4 ani), soi de cartof relativ rezistent la atacul ciupercii, evitarea solurilor cu exces de umiditate.

Rizoctonioza, produsă de ciuperca Rhizoctonia solani, este o altă boală care afectează culturile de cartof la începutul sezonului. Este frecventă şi poate produce pierderi în special în primăverile reci şi umede. Plantele de cartof pot fi atacate în orice stadiu de dezvoltare, iar localizarea infecţiei are loc sub nivelul solului. Pe tulpini şi stoloni apar leziuni de culoare brun-închis. La atacuri timpurii, boala duce la o răsărire neuniformă şi la goluri în cultură. În cazul unui atac mai târziu pot apărea tuberculi aerieni, veştejiri şi rularea frunzelor din vârful tulpinilor. Plantele de cartof bolnave produc tuberculi mici sau deformaţi.

Transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizează prin tuberculii de sămânţă infestaţi. Eliminarea de la plantare a tuberculilor cu scleroţi, plantarea la mică adâncime la o temperatură a solului de peste 6-7°C sunt câteva dintre măsurile de reducere a incidenţei acestei boli. Pentru reducerea sursei de infecţie din sol şi de pe tuberculi se recomandă utilizarea unor fungicide sau insectofungicide pentru tratarea tuberculilor înainte de plantare.

Bacterii

Bacteriile prezente pe tuberculii de sămânţă au şi ele un efect negativ asupra răsăririi cartofului. O bacterie cu un rol important în sănătatea culturilor de cartof şi mai ales în răsărirea plantelor este Erwinia carotovora, agentul patogen care produce putregaiul umed al tuberculilor şi înnegrirea bazei tulpinii. În condiţiile de la noi, bacteria nu supravieţuieşte de la un an la altul în sol. Singura sursă de infecţie o reprezintă materialul de plantat contaminat sau infectat.

În cazul atacului după răsărire, plantele rămân mai mici, au foliajul îngălbenit, foliolele răsucite, veştejite. Înnegrirea bazei tulpinii se deosebeşte uşor de alte boli ce produc răsucirea frunzelor prin faptul că în acest caz plantele se smulg uşor, iar tulpina prezintă un putregai negru umed, ce pleacă de la tuberculul mamă care este putrezit. Alegerea produselor, respecterea momentului optim de tratament, a dozelor omologate şi, nu în ultimul rând, supravegherea permanentă a solelor contribuie la un control eficient al bolilor şi dăunătorilor din culturile de cartof.

Dr. Daniela Donescu
Ing. Manuela Hermeziu
INCDCSZ Braşov
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010