EDITORIAL - România, sub asediu fiscal?!

S-ar putea spune şi aşa, dacă luăm în seamă declaraţiile celor mai mulţi agenţi economici din economia reală. Adică acei aflaţi la vedere. Pentru că doar ei se află sub un adevărat asediu al celor mai multe instituţii de control. Nu cred că mai trebuie luat în discuţie faptul că fiecare dintre noi trebuie să ne achităm obligaţiile către stat. Numai că în România cetăţenii ei s-au împărţit în două, trei categorii: prima îşi plăteşte datoriile cu o regularitate aproape ieşită din comun, a doua face acelaşi lucru, dar după ce... mai învârte un pic hârtiile ca să mai diminueze din obligaţii, iar a treia se conformează poveştii cu bariera, socotindu-se printre cei care trec pe sub ea. Sau peste. „Păi, vezi? De-aia se impune control“ – aţi putea spune. Da, numai că el, controlul, se exercită tot asupra celor cu afacerea la vedere, neancoraţi politic, sau a celor care, din puţinul agonisit, nu-şi permit să mai dea şi altora.

Am asistat nu o dată la adevărate dezbateri de după... verificările efectuate de una sau mai multe instituţii abilitate în acest sens în firme din agricultură şi industria alimentară. În încercarea mea de a mă detaşa de subiectivismul celor controlaţi am dat de multe ori peste... subiectivismul celor care verifică. Doar din dorinţa de a scoate cu orice preţ ceva bani – şi nu puţini –, din care îşi primesc mult discutatele stimulente, cei mai mulţi inspectori cotrobăie prin toate documentele în speranţa găsirii de nereguli. Să dai zeci de mii de lei amendă unei firme săteşti, cu cinci angajaţi, doar pentru că nu a completat foaia de prezenţă ori că nu are fişa medicală la zi sau că i-a scăpat o virgulă dintr-o inscripţionare pe un produs mi se pare de-acum aberant.

Se vorbea odată despre activitatea de îndrumare şi control. De ce acum doar control şi amenzi? Cei mai mulţi invocă ideea potrivit căreia necunoaşterea legii nu absolvă de răspundere. Nimic mai adevărat, numai că legile nu întotdeauna sunt elaborate pe înţelesul tuturor ori suficient de clare, lăsând uneori intenţionat loc de interpretări. Mană cerească pentru inspectori. Iată unul dintre motivele pentru care mulţi agenţi economici îşi închid porţile, preferând trecerea în zona celor mulţi necontrolaţi şi, respectiv, nefiscalizaţi. Alţii evită să se constituie în diverse forme asociative tocmai din cauza presiunii fiscale la care sunt supuşi imediat după aceea. Poate că o legislaţie mai permisivă şi o fiscalizare relaxată ar încuraja economia care, după consolidare, ar putea deveni un mai puternic contribuabil.

Vorbeam despre activităţi necontrolate şi nefiscalizate. Nu pot să nu reamintesc faptul că, potrivit datelor unor finanţişti de marcă, circa 60% din economie se află în această zonă. Scoaterea ei ,,la lumină’’ ar aduce statului venituri cu mult peste nivelul datoriilor sale externe, potrivit aceloraşi voci. Pe când inspectorii îşi vor face drum şi prin această zonă? Cu siguranţă, astfel de acţiuni ar conduce la creştere şi consolidare economică, la eliminarea aşa-zisului... asediu fiscal invocat de cei mai mulţi. Şi nu e greu, trebuie doar să se vrea. Dar se vrea? Grea întrebare!

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2010