„Pomicultorii dâmboviţeni speră într-un an bun!“

declară ing. Marin Eugen, directorul Direcţiei agricole judeţene

Condiţiile climatice deosebite din primăvară au pus oamenii pe jar. Vom avea sau nu prea vom mai avea fructe îndeajuns în Dâmboviţa? În curând se vor recolta caisele, piersicile şi, nu peste multă vreme, chiar merele şi perele văratice. Alerta oamenilor este explicabilă. După cum s-a văzut, luna florilor nu a fost una atât de prielnică pentru pomicultură.

În judeţul Dâmboviţa, acolo unde şi acum există una dintre cele mai mari suprafeţe cu plantaţii pomicole din ţară, aproape 10.000 ha! – dintre care, circa 4.000 ha de măr şi alte 4.100 ha cu prun, precum şi alte 400 ha cu păr – oamenii locului nu-şi imaginează ca în 2011 să nu se afle în topul producătorilor de fructe din ţară. Acest fapt ne este mărturisit de însuşi directorul Direcţiei agricole judeţene, domnul Marin Eugen.

Revin în actualitate livezile superintensive

De remarcat este faptul că patrimoniul pomicol al judeţului nu fluctuează semnificativ de la un an la altul. Asta chiar dacă în ultima vreme se mai manifestă încă tendinţa de defrişare a unor plantaţii în declin, precum şi a celor cu pomi răzleţi. Potrivit datelor prezentate la DADR Dâmboviţa, ritmul replantărilor este între 28 ha şi 100 ha, anual, apărând ca fiind mulţumitor.

Livezile tinere sunt acum pe 237 ha, pepinierele pomicole ocupă suprafaţa de 26 ha, iar importante suprafeţe de teren sunt în pregătire pentru noi plantaţii. Mai mult, directorul Marin Eugen arată că oamenii se orientează, în principal, spre plantaţiile superintensive, de mare densitate, cu sisteme de susţinere şi cu irigare prin picurare.

„Din păcate, mai declară interlocutorul nostru, replantările nu sunt pe deplin satisfăcătoare. Investiţia specifică pentru un hectar de livadă superintensivă, modernă, este estimată între 18.000 - 30.000 euro, bani foarte mulţi, care, de regulă, lipsesc. Or, pomicultura din celelalte ţări europene beneficiază de un program special de reconversie, prin care investiţia de replantare este susţinută în mare parte cu fonduri UE. Or, România nu beneficiază de un asemenea tratament, chiar dacă ceva s-a întâmplat în anii din urmă în viticultură...

Eu cred, mai spune ing. Marin Eugen, că pomicultura din Dâmboviţa, ca de altfel şi cea din ţară, nu va putea ajunge la standardele europene în domeniu până când nu vom beneficia şi noi de un program susţinut de reconversie. Şi gândiţi-vă că noi, cei din Dâmboviţa, mai beneficiem şi de aportul susţinut al Staţiunii de cercetare şi producţie pomicolă de la Voineşti, unitate care contribuie mult la susţinerea pomiculturii în întregul bazin pomicol dâmboviţean.

Însuşi faptul că în comuna Voineşti există cea mai mare suprafaţă de livezi, peste 1.300 ha, este suficient să vedem ce înseamnă, în fapt, suportul cercetării ştiinţifice!“

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011

copyright lumeasatului.ro