„Doamna cu serele“ din Inand

Familia inginerului Eustaţiu din satul bihorean Inand, comuna Cefa, a început să cultive legume undeva în 1999, dar mai serios s-a apucat de treabă în 2003, când a construit cele două corpuri de seră. Demarată într-o zonă cu tradiţie cândva în legumicultură  – „grădina CAP-ului“, cum i se spunea pe vremuri – afacerea a mers bine. Asta şi pentru că astăzi puţini sunt cei de prin partea locului care mai cultivă legume în spaţii protejate. Aşa se face că principalul loc de desfacere a producţiei obţinute în sera familiei Eustaţiu rămâne propriul sat. Şi pentru ca treburile să funcţioneze cât mai eficient, membrii familiei şi-au delimitat sarcinile: doamna Hajnal se ocupă de producţie, iar domnul Laurenţiu de birocraţie. De-a lungul timpului şi-au creat o marcă: „la doamna cu serele”. Aşa îi ştiu sătenii, dar şi cei veniţi de prin alte locuri în căutarea legumelor autentice, cu gust adevărat de grădină.

Dotări moderne, angajaţi puţini

Legumele sunt cultivate în două sere tip tunel de 540 mp, realizate din fonduri proprii şi dotate cu instalaţii moderne de picurare, de fertirigare şi microaspersie, toate acestea fiind controlate de un sistem de operare automatizat. O astfel de investiţie se ridică astăzi la valoarea de 12.000 de euro. În această sumă nu este inclus sistemul de încălzire, care se realizează prin cazane pe lemne de unde apa caldă circulă prin tuburi amplasate deasupra solului. În seră munceşte doar familia, înzestrată ce-i drept cu suficientă forţă de muncă: 5 copii, ajunşi la vârsta la care îşi cunosc deja bine responsabilităţile. Sarcinile lor sunt bine trasate de cea care veghează zilnic asupra culturilor, şi anume doamna Hajnal.

Din secretele legumicultorilor

Culturile de bază sunt reprezentate de fasole şi tomate. Dacă în primăvară, undeva în aprilie, ies pe piaţă cu fasolea, tomatele le cultivă toamna, undeva la sfârşit de octombrie, început de noiembrie, când ţăranii din sat termină roşiile din grădinile proprii şi preţul este mai bun. Acum, în seră sunt puse deja răsadurile de salată creaţă. Ca să câştige timp, încă de la sfârşitul lui ianuarie doamna Hajnal produce răsaduri de fasole. Pune seminţele într-un amestec pe bază de rumeguş pentru ca acestea să răsară mai repede. Aşa reuşeşte să scoată fasole pe piaţă cu cel puţin două săptămâni mai devreme decât o fac alţii. În restul anului cultivă salată, gogoşari, ardei, iar iarna, pentru a reduce consumul de energie, dar şi pentru a evita crăparea foliei, aleg salata, ceapa şi spanacul. „Sunt mereu proaspete şi nu le forţăm,“ spune doamna Hajnal.

Acesta ar fi un alt secret al afacerii familiei Eustaţiu. Dar şi preţurile pe care le ţin mereu mai jos faţă de cele practicate în magazinele alimentare din sat îi îmbie pe oameni să vină să cumpere direct de la sursă. Din acest motiv nu au avut niciodată probleme cu desfacerea producţiei. Circa 60% din producţie o valorifică direct în sat şi de trei ori pe săptămână merg în piaţă la Salonta. 

Doamna Hajnal a învăţat legumicultură de la un inginer de la fostele sere din Oradea A făcut şi un curs de reconversie profesională, apoi a început să experimenteze pe propria piele. De-a lungul timpului a cultivat soiuri româneşti şi străine. A constatat însă că cel puţin la tomate, ardei şi salată face treabă mai bună cu cele din import. E mulţumită mai ales de soiul Shirley de tomate, adus din Israel, pentru că dă producţii bune şi cu gust dulce. Singurul soi românesc la care nu ar renunţa pentru nimic este Auria de Bacău, poate cel mai apreciat soi de fasole de la noi.

Profil

În timp ce doamna Hajnal se ocupă, cum am mai spus, de activitatea de producţie, soţul, domnul Eustaţiu, are în grijă partea administrativă. Domnia sa a pus la punct un proiect interesant pentru a sprijini construcţiile de sere, despre care vă vom vorbi într-unul dintre numerele viitoare.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro