Crescătorii de capre aspiră la un nou statut

Istoricii agrarieni vorbesc despre vestitele turme de oi şi ciurde de vaci de pe păşunile şi fâneţele seculare, care reprezintă principala sursă de hrană. În abordarea chestiunii, caprinele s-au aflat mereu la marginea preocupărilor şi asta nu pentru faptul că erau catalogate a fi cele mai râioase vieţuitoare, ci din alte considerente. Şi totuşi, caprele au reprezentat de-a lungul timpului sursa de existenţă pentru un număr impresionant de gospodării. Gelu Tasits şi soţia sa, Maria Tasits, din comuna Ticvaniu Mare, Caraş-Severin, au înţeles mesajul economic actual al acestei îndeletniciri, motiv pentru care de aproape 10 ani pledează pentru înfiinţarea şi dezvoltarea fermelor de capre.

Scurt istoric al rasei

Gelu Tasits a început cu doar 25 de animale, pentru ca astăzi să fie unul dintre crescătorii de capre cu cele mai multe exemplare din Caraş-Severin. Mai exact 100 de capete din rasa Albă de Banat, care reprezintă aproximativ 10% din totalul efectivelor de caprine din ţara noastră. Această rasă este rezultatul încrucişărilor dintre capra Carpatină cu ţapi din rasele Saanen şi Nobila Germană. Este o rasă pentru lapte, care se întâlneşte îndeosebi în regiunea Maramureşului, Bihorului şi Ialomiţei. Producţia de lapte obţinută variază între 250 şi 1.300 litri. Media este de aproximativ 500 de litri. Într-un deceniu de creştere a caprelor a înţeles că este o muncă în care rezultatele economice nu sunt foarte mari, dar îţi asigură un trai decent. Recunoaşte că a fost o perioadă dificilă şi că resursele personale proprii nu i-au permis să ridice ferma la standardele pe care şi le-ar fi dorit.

Fără prejudecăţi

În România de astăzi, caprele s-au mutat din bătătura casei, cum s-ar spune, în ferme organizate pe principii tehnologice şi economice de mare eficienţă. Cei care au avut curajul de a începe o afacere cu aceste animale subestimate se declară mulţumiţi de rezultatele obţinute. Domnul Tasits a crescut într-o familie în care creşterea animalelor a fost o tradiţie transmisă din tată-n fiu, însă abia după 1990 s-a hotărât să pună bazele unei ferme adevărate. A ales caprele, mizând pe proprietăţile aparte ale produselor lor, dar şi pe costurile reduse de întreţinere.

Modernizarea, prima prioritate

În ferma de capre din Secăşeni munca se desfăşoară încă după tradiţia străbună. Abia anul acesta a apelat la un program structural prin care vrea să dezvolte şi să modernizeze ferma. Cei aproximativ 25.000 de euro pe care speră să îi obţină îi va folosi pentru a dota ferma cu instalaţie de muls şi dozatoare de lapte, dar şi pentru a moderniza saivanele. Ştie că doar prin reorganizarea activităţii şi prin alinierea la normele europene nu va întâmpina probleme la valorificarea producţiei de lapte şi a cărnii de capră.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010