Comana, în căutarea unui nou destin

Înconjurată ca într-o fortăreaţă de codrii seculari ai Vlăsiei, comuna Comana din judeţul Giurgiu este un loc în care istoria a rămas vie prin graiul oamenilor şi prin monumentele culturale pe care le păstrează în hotarele ei. La vremea când am ajuns aici, Comana ni s-a dezvăluit mai degrabă ca un orăşel rural, cu case îngrijite de o parte şi alta a drumului, în spatele cărora se întindeau adevărate cupole de polietilenă. În aceste spaţii mirifice oamenii au creat un fel de paradis al legumelor.

Un gospodar care vine din urmă

Până nu demult, Comana a fost o comună oarecum departe de standardele actuale. Acest lucru aveam să-l aflăm şi de la săteni, dar şi de la omul care vreme de doi ani a luptat pentru a crea din Comana un loc în care, astăzi, elementele civilizaţiei moderne se îmbină armonios cu simbolurile istoriei. Domnul Enache Aurel, primarul comunei, este cel care prefigurează destinul acestei localităţi în contextul în care ea va deveni un element de referinţă în configuraţia viitoarei zone. Visul său este de a transforma comuna într-una dintre cele mai frumoase localităţi din ţinutul de altădată al codrilor Vlăsiei. Nu mai este mult până ca acest lucru să fie împlinit, dar ştie că nu va fi uşor. A învăţat în cei doi ani petrecuţi la cârma primăriei că, atunci când munca neîncetată nu mai pare să aibă sorţi de izbândă, perseverenţa este singura care dă rezultate. Domnia sa ne-a fost alături în demersul jurnalistic, prezentându-ne aspectele economice şi sociale ale comunei pe care o gestionează.

Agricultura, bogăţie sau blestem

Hotarele ei se întind pe 12.500 de hectare şi adăpostesc peste 8.000 de locuitori. Cele cinci sate, Budeni, Vlad Ţepes, Falaştoacă, Grădiştea şi Comana, păstrează imaginea localităţilor de câmpie, cu oameni care încă mai ţin la tradiţiile străbune. Şi astăzi ei muncesc până la epuizare câmpurile, încercând din răsputeri să se ridice la exigenţele agriculturii performante. Prima întrebare a fost legată de starea economică a Comanei, iar răspunsul nu a fost greu de intuit. Vremurile de restrişte se resimt şi aici şi nu doar în bugetul primăriei, ci în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Este foarte greu, dacă ţinem seama că 30% din locuitorii comunei depind de câştigurile obţinute din munca la câmp. Din păcate, în acest domeniu susţinerea este ca şi inexistentă.

Spre deosebire de alte regiuni limitrofe Bucureştiului, Comana nu a fost încă supusă unui proces puternic de urbanizare. Aşa se face că aproape 10.000 de hectare din totalul suprafeţei ei sunt destinate agriculturii. Cei mai mulţi fermieri trăiesc în Grădiştea şi Falaştoacă, două sate unde legumicultura este la mare preţ. Aici, oamenii respectă cu stricteţe tradiţia cultivării legumelor şi nici în ruptul capului nu pot concepe că la un moment dat se va pierde. Recunosc, totuşi, că este tot mai greu şi că munca nu este răsplătită cum se cuvine.

Cele mai mari probleme le întâmpină la valorificare, atunci când se lovesc de mafia pieţelor. Aşa se face că mulţi ţărani aleg să-şi vândă marfa intermediarilor, la jumătate de preţ. Cei care nu pleacă în Capitală vând în piaţa comunală, acolo unde, la sfârşit de săptămână, se adună până la 200 de legumicultori. Împinşi de neajunsuri, unii şi-au arendat pământul celor câteva societăţi agricole din comună. Acestea deţin mai bine de jumătate din cele 10.000 de hectare, iar şansa agriculturii pare să stea în puterea lor. Cât despre animale, sunt tot mai puţine, doar 2.000 de exemplare în toată comuna. Nu mai este rentabil, ne spune domnul primar, aşa că doar cei care vor să aibă un lapte curat pe masa copiilor mai cresc animale.

Infrastructura, o prioritate

În 2008, cele mai grave probleme erau la capitolul infrastructură. Atunci primarul a început o campanie de atragere a fondurilor necesare reabilitării drumurilor. A reuşit să asfalteze până acum 10 kilometri de drum de interes local şi judeţean, despre care spune că reprezintă un fel de centură a comunei, proiect care a costat aproximativ un miliard de euro. Însă implicarea lui în acest domeniu nu s-a încheiat pentru că mai sunt încă 35 km pe care va trebuie să îi asfalteze. Pentru a păstra o imagine curată a comunei, a încheiat un contract cu o firmă de salubritate. Fapt este că astăzi Comana dispune de trei autospeciale de salubrizare şi va fi dotată în curând cu 3.000 de pubele. Şcolile şi grădiniţele au fost recondiţionate, astfel încât astăzi pot concura cu cele din marile oraşe, asta atât din punct de vedere al aspectului, dar şi a dotării cu calculatoare şi reţea de internet. Între realizările sale se mai numără şi reabilitarea căminului cultural, construirea unei săli de sport şi a trei parcuri comunale.

Proiecte pentru viitor

Primarul şi-a propus să realizeze mult mai multe lucruri. Unul dintre proiectele pentru care se zbate acum este reconstruirea podului de la Grădiştea, nefuncţional din 2006, peste care trecea prima cale ferată construită în ţara noastră. Podul avea, din punct de vedere al transportului feroviar, o importanţă economică foarte mare. Pentru că acesta făcea legătura între Russe şi Bucureşti, astăzi toate trenurile sunt nevoite să facă un ocol considerabil pentru a ajunge la destinaţie. În pofida nenumăratelor apeluri pe care domnia sa le-a făcut către autorităţile responsabile, până în prezent nu s-a găsit o rezolvare a problemei. Un alt proiect este extinderea alimentării cu apă în satul Vlad Ţepeş şi realizarea canalizării în Comana. Pentru copiii de aici, domnul primar vrea să înfiinţeze un liceu cu profil silvic.

Frumuseţile naturale ale Comanei

Comuna se remarcă şi prin decorul ei aparte. Parcul Natural Comana, în cadrul cărui se găseşte Rezervaţia naturală de ghimpe şi bujor românesc, se înfăţişează ca o pădure parcă nesfârşită, însoţită în drumul ei de cursul Neajlovului.

Mănăstirea Comana, care ascunde un trecut fascinant, este un monument istoric şi cultural nepreţuit nu doar pentru comună, ci pentru întreaga ţară. Misterele acestei mănăstiri-cetate se dezvăluie cu fiecare pagină de istorie răsfoită.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2010