Ilie Van, o genă umană aparte

În acest număr, suntem alături de domnul profesor dr. Ilie Van, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, cu care vom discuta despre avicultură, un sector care ne interesează în mod deosebit, în primul rând pentru că este o activitate tradiţională a românilor şi în al doilea rând pentru că oferă pieţei consumatorului produse sănătoase.

− A evoluat în ultima vreme avicultura românească comparativ cu ceea ce se întâmpla, să zicem, în urmă cu 20 de ani?

− A evoluat chiar frumos pot spune, atât în ceea ce priveşte cantităţile pe care le realizăm an de an cât şi randamentul de creştere şi mă refer în primul rând la performanţele tehnologice, adică sporul, consumul specific, procentul de mortalitate. Cred că toată lumea constată atunci când merge în magazin că puiul pe care îl cumpără astăzi arată altfel decât cel de acum 20 de ani.

Asta înseamnă că avicultorii au învăţat foarte bine lecţia tehnologică a economiei de piaţă, să zic aşa, şi ştiu să facă performanţă atât cantitativ cât şi calitativ. Toate aceste lucruri nu au evoluat dintr-o dată, ci în timp. Iar acest timp vine dintr-un trecut pe care nu avem voie să-l denigrăm. Din acest punct de vedere, anii ’90 se înscriu în cartea neagră a aviculturii moderne. Avicultura a început să revină la normalitate începând din 2000, când şi statul s-a gândit să sprijine mai mult acest sector. Rezultatul este că românii beneficiază astăzi cu toţii de produse de excepţie.

Suntem în topul european

− Concurenţa este acum cuvântul de ordine în economia modernă. Din acest punct de vedere întotdeauna trebuie, vrei nu vrei, să te uiţi şi în curtea vecinului. Dacă este să comparăm avicultura românească cu cea din ţările dezvoltate, cum stă situaţia?

− Din punctul de vedere al performanţelor de producţie suntem în topul european. Însă avem probleme în ceea ce priveşte rezultatele financiare. Un produs competitiv la nivel european trebuie să îndeplinească nişte condiţii care în mediul economic românesc nu sunt întrunite.

Mă refer la toate disfuncţionalităţile, începând cu fiscalitatea foarte ridicată cum este TVA-ul de 19%, greu de suportat comparativ cu alte ţări în care este 5-6% şi sfârşind cu piaţa neagră. Din păcate, aceste aspecte pot anula toate celelalte avantaje pe care România le are. Aş da doar două exemple. România a ajuns să importe cea mai mare cantitate de carne de pui din Olanda, ţară care nu produce cereale, importă tot. Şi, cu toate acestea, este cel mai mare producător avicol din Europa şi cel mai mare exportator de ouă.

Un altfel de marketing

− Şi iarăşi comparaţii: cum stăm din punctul de vedere nu doar al calităţii, ci şi al prezentării produselor noastre, pentru că, aşa cum se spune, reclama vinde marfa?

− Stăm destul de bine, iar acest lucru poate fi confirmat de către toţi cei care cumpără carne din magazin. Ei sunt singurii în măsură să confirme ce progrese au făcut producătorii în ceea ce priveşte calitatea produselor noastre. Adevărul este că avicultorii au învăţat să comunice cu consumatorii. Este foarte important ca tu să-i spui consumatorului ceea ce faci, dar în acelaşi timp să respecţi ceea ce spui. Asta este o chestiune de marketing verificată, iar dacă l-ai păcălit odată pe consumator este clar că a doua oară te ocoleşte.

− Dumneavoastră conduceţi un organism foarte puternic aş spune, prin care sunt rezolvate toate problemele avicultorilor în relaţia lor cu guvernul şi cu celelalte instituţii.

− Este puternic pentru că şi producătorii au vrut să fie aşa. Asociaţia naţională a avicultorilor s-a realizat prin liberul consimţământ al membrilor ei. Este o asociaţie înfiinţată în 1993 pe baza unui statut care a preluat modelul a patru ţări cu o avicultură dezvoltată: Italia, Franţa, Germania şi SUA.

Acest model are la bază promovarea la nivel naţional a acelor loturi tehnologice şi organizatorice, care s-au dovedit viabile în toate ţările dezvoltate. Suntem conştienţi că, făcând servicii producătorului şi reprezentându-l corect la nivelul instituţiilor statului, este singura soluţie să facem bine pentru toată lumea. Astfel de asociaţii trebuie sprijinite pentru că ele sunt cele care, în final, asigură implementarea obiectivelor guvernamentale în sectoarele departamentale.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

copyright lumeasatului.ro