Demers pentru un mediu curat

Zonele rurale acoperă 90% din teritoriul UE, mai mult de jumătate din acestea fiind consacrate agriculturii. Fie şi numai acest fapt subliniază importanţa agriculturii pentru mediul natural al Uniunii Europene.

Între agricultură şi natură există o puternică influenţă reciprocă. De-a lungul secolelor, agricultura a contribuit la crearea şi menţinerea unei varietăţi de habitate seminaturale valoroase. Astăzi, ele modelează majoritatea peisajelor de pe întregul teritoriu al UE şi adăpostesc o multitudine de specii sălbatice. Sistemele de agromediu au fost sprijinite de UE încă din momentul introducerii lor prin reformele PAC din 1992. Ele încurajează agricultorii să furnizeze servicii de mediu care depăşesc bunele practici agricole obişnuite. Normele de bază au fost consolidate într-o axă specifică a politicii de dezvoltare rurală pentru perioada 2007-2013.

Agricultorii care se angajează voluntar să realizeze obiectivele de agromediu pe o perioadă de cinci ani pot beneficia de ajutoare. Pentru anumite tipuri de angajamente se pot fixa perioade mai lungi, în funcţie de efectele lor asupra mediului. Statele membre au obligaţia de a le oferi agricultorilor astfel de sisteme de agromediu, fapt care ilustrează prioritatea politică acordată acestor sisteme.

Facilităţi

Uniunea Europeană încearcă să vină în ajutorul mediului:
• Oferind asistenţă financiară agricultorilor care acceptă să îşi adapteze practicile agricole, în special prin reducerea numărului de factori de producţie utilizaţi sau a numărului de animale pe hectar de teren. Un sprijin important se acordă şi pentru necultivarea lizierelor dintre câmpuri sau pentru crearea de iazuri şi de alte elemente peisagistice ori prin plantarea de arbori şi garduri vii, trecând astfel dincolo de bunele practici agricole convenţionale;
• Contribuind la suportarea costurilor legate de conservarea naturii;
• Insistând ca agricultorii să respecte reglementările privind protecţia mediului (precum şi legislaţia în materie de siguranţa alimentelor, legislaţia privind sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor) şi să îşi îngrijească în mod corespunzător terenurile dacă doresc să beneficieze de plăţi directe.

Organismele modificate genetic, în stand-by

Legislaţia UE privind organismele modificate genetic (OMG) a intrat în vigoare la începutul anilor ‘90 şi asigură un cadru normativ care a fost extins şi modificat în permanenţă.

UE a introdus o legislaţie specifică, destinată să protejeze sănătatea cetăţenilor săi şi mediul înconjurător (creând în acelaşi timp o piaţă unificată a biotehnologiilor). Există o procedură de aprobare bazată pe evaluarea de la caz la caz a riscurilor pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu înainte ca vreun OMG, vreun produs compus din OMG sau conţinându-l să restricţioneze ca un OMG (ca de exemplu porumbul, rapiţa cu seminţe oleaginoase sau microorganismele) să poată fi eliberat în mediu sau comercializat.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro