Ce mai faceţi, domnule... Gheorghe Câmpeanu?

S-a născut la 1 octombrie 1936 în comuna Bâlta, judeţul Gorj. Este absolvent al Universităţii Bucureşti – Facultatea de Chimie. Din 1963, de la terminarea facultăţii, a funcţionat până la pensionare în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti ca şef al Catedrei de chimie pentru toate facultăţile din cadrul Universităţii, fiind 8 ani decan al Facultăţii de Biotehnologii.

Este membru al mai multor asociaţii profesionale: Academia Oamenilor de Ştiinţă din România - Secţia de Chimie, Consiliul Consultativ al Secţiei 7 Biotehnologii la Ministerul Învăţământului; membru al European Society for New Methods in Agricultural Research, membru al American Chemical Society, membru al New York Academy of Science etc. Publicaţii: 16 manuale universitare şi cărţi de specialitate, 124 de lucrări ştiinţifice publicate în publicaţii de specialitate, 92 de lucrări ştiinţifice prezentate la manifestări ştiinţifice.

Ca în vremurile bune

În fiecare zi profesorul Gheorghe Câmpeanu poate fi văzut trecând grăbit pe aleea principală din cadrul Universităţii spre „locul de muncă“.

- La aceşti 73 de ani sunteţi foarte puţin schimbat. Vă menţineţi excelent. Aveţi cumva vreun secret?

- Mă simt dator să spun două vorbe şi în legătură cu perioada aşa-zisei vârste mai înaintate. Personal consider de mare importanţă un aspect şi, totodată, un sfat pe care aş dori să-l dau tuturor celor care, vrând-nevrând, ne urmează în viaţă. Cred că cea mai mare greşeală pe care unii o fac în această perioadă este încheierea activităţilor profesionale sau de altă natură.

În mod sigur, procedând aşa, se intră pe un drum înfundat. Dimpotrivă, cel mai nimerit lucru este ca, în această perioadă, să ai preocupări, să ai proiecte şi să te ocupi de ele. Menţinerea funcţiunilor de muncă şi de creaţie intelectuală, chiar şi în situaţia unor randamente şi realizări sub cele aşteptate, este un lucru vital. Te ajută să fii în formă, îţi oferă reconfortare, nu ai decât de câştigat pe planul sănătăţii, al stării generale. Nu trebuie ca, neapărat, proiectele respective să fie îndeplinite la un anumit termen, este însă obligatoriu ca ele să existe şi să nu fie lăsate în conservare.

- Şi ce faceţi pentru realizarea acestui deziderat ?

- Lucrez ca în urmă, să zicem, cu 20 – 30 de ani. Sincer să fiu, în multe zile nici nu-mi ajunge timpul, mă implic în probleme şi nu simt cât de repede trec orele.

Am înfiinţat un Centru de Excelenţă de Biochimie Aplicată şi Biotehnologii – BIOTEHNOL şi sunt preşedintele acestuia. Sunt şi conducător de doctoranzi. În prezent am 30 de doctoranzi în stagiu de pregătire. La aceasta se adaugă obligaţiile pe care le am în calitate de referent ştiinţific în comisiile de doctorat. Sunt membru şi în comisiile de concurs pentru obţinerea titlului de profesor universitar la diverse universităţi din ţară şi membru în Comisia 6 de Consultanţă a Ministerului Învăţământului.

Dr. ing. Teodor Marian
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010