În judeţul Suceava pădurile se fură cu munte cu tot

În judeţul Suceava, lemnul nu se fură cu buşteanul sau remorca, ca în alte părţi ale ţării, ci cu versantul de munte, cu sutele şi chiar miile de hectare. Numai în ultimii ani, tăierile ilegale în păduri au însumat aproximativ 10.000 ha, din care cele mai multe particulare. Această veste îngrijorătoare ne-a fost dată de George Celsie, inginer silvic, cândva director tehnic al Direcţiei Silvice (DS) Suceava, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva.

Hoţii se aflau tocmai în elita silviculturii

De exemplu, la Frasin au fost tăiate la ras peste 1.000 ha, la Vatra Dornei, tot peste 1.000 ha, la Vama şi Solca câte 500 ha, iar la Fălticeni 100 ha. Mai există foarte multe suprafeţe rase, dar mai mici. Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost al lui Gheorghe Nichiforel, odată director la DS Suceava şi, ulterior, director general adjunct la Romsilva. Numele lui a fost legat de cele 500 ha tăiate ilegal la Vama. „Nichiforel, pe vremea când era director al DS Suceava, parcă prin 2002, a avut întocmit un dosar penal, pe baza mai multor reclamaţii şi a unor articole apărute în presă. Toate se refereau la tăieri ilegale din pădurile statului, acoperite de acesta. Cu toate că el mă mazilise, eu l-am ajutat şi am demontat toate acuzaţiile“, mărturiseşte astăzi Celsie.

Codul Silvic, un fel de cod al neputinţei

Acea suprafaţă uriaşă, de 10.000 ha, care cuprinde versanţi întregi despăduriţi de munte, ne-a fost confirmată de Marius Răguşitu, director tehnic la DS Suceava. „Pădurile situate pe versanţi de munte, unde s-au făcut tăieri ilegale la ras, aparţin numai persoanelor private, cărora li s-au retrocedat proprietăţile. Din păcate, acele suprafeţe nu au mai fost reîmpădurite. Pădurea se va reface în timp, dar nu cu specii valoroase“, afirmă Răguşitu. În opinia sa, Codul Silvic prevede sancţiuni şi obligaţii. De exemplu, Romsilva trebuie să intervină acolo unde a dispărut pădurea, să facă o evaluare, să întocmească un deviz cu costurile şi să o refacă. Apoi ar urma ca proprietarul să achite acele costuri. Dacă ar refuza, ar trebui ca RNP să-l dea în judecată şi să-l execute silit.

„Am făcut astfel de acţiuni încă din anul 2005. Rezultatul este că ne-am ales cu o grămadă de dosare pe rol şi cu o pierdere la buget de câteva sute de mii de lei noi. Nu ştim când vom putea recupera aceşti bani, pentru că procesele durează la nesfârşit. În cinci ani, nu am recuperat nici măcar un leu“, afirmă directorul tehnic. O altă problemă delicată este că nimeni nu ştie în ce constă executarea silită. „Dacă i s-ar confisca, să zicem, o bucată de pădure de 10 ha, situată într-o mare de proprietăţi private, noi nu suntem interesaţi, pentru că nu putem să o administrăm“ – a menţionat Răguşitu.

Ilegalităţile continuă

„Tăierile ilegale continuă şi astăzi. Chiar dacă e vorba de proprietăţi particulare, putem să le numim ilegale, pentru că arborii nu se taie oricum“, ni s-a plâns George Celsie. Inginerul ne-a explicat că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, organele silvice trebuie să marcheze ceea ce se poate tăia, în baza unei solicitări a proprietarului, indiferent dacă sunt copaci atacaţi de insecte sau ajunşi la vârsta de exploatare ori doborâţi de vânt. Din păcate, atunci când pădurea este rasă nu mai rămâne nimic în urmă, fiind tăiaţi atât arborii ajunşi la maturitate, cât şi cei care încă ar mai avea de crescut.

Firmele-căpuşă

În ultimul timp, s-a vorbit despre unele cazuri de concurenţă neloială, de şefi de ocoale silvice sau pădurari care şi-ar fi înfiinţat firme care exploatează pădurea în mod abuziv. Doi şefi de ocoale silvice din zona depresiunilor intramontane au fost deja descoperiţi şi li s-a desfăcut contractul de muncă. Însă la Suceava, nu. „Noi, silvicultorii, suntem acuzaţi că am avea firme implicate în exploatarea lemnului. La noi, s-a discutat cândva că ar exista şapte pădurari care ar avea firme şi ar face concurenţă neloială. În realitate, nu a fost descoperit niciun caz şi niciun silvicultor sucevean nu a cumpărat pădure“ – a afirmat Celsie.

Adevărul este că acest aspect este greu de dovedit, pentru că firmele se află înregistrate pe numele unor membri ai familiei. Aşa că afacerea prosperă! Menţionăm că, în Suceava, suprafaţa totală a fondului forestier este 439.862 ha, din care 380.317 ha păduri ale statului administrate de DS Suceava, 38.406 ha proprietatea publică a unităţilor teritorial administrative, 2.666 ha în proprietatea privată a persoanelor juridice (forme asociative), administrate tot de DS Suceava, iar 18.473 ha în proprietatea persoanelor fizice.

Abuzurile încep să scadă

În cazul pădurilor private, care aparţin în general primăriilor sau marilor proprietari şi care au contracte de administrare şi de prestări servicii, Romsilva se ocupă de pază, reîmpădurire şi îngrijire până la stadiul de masiv. În urma exploatării, din banii obţinuţi se scade valoarea serviciilor prestate. La ora actuală, DS Suceava are în administrare şi prestări servicii aproximativ 60.000 ha. Directorul tehnic ne-a mai spus că, pe terenurile administrate de RNP, trendul tăierilor ilegale a scăzut în ultimul timp. Cele mai mari abuzuri s-au făcut în jurul anului 2000, când s-au închis minele. Atunci oamenii au căutat o sursă facilă de venit, în pădure.

În loc de epilog

Până astăzi, nu a fost condamnat niciun hoţ de lemne sau vreun proprietar care a tăiat abuziv, cu toate că au existat şi mai există încă sute de dosare penale. Multitudinea de gatere şi fierăstraie circulare, în majoritatea lor fără autorizaţie de funcţionare, deci ilegale, prelucrează lemnul în continuare, nestingherite. E drept că unele au mai dispărut, dar nu pentru că ar fi fost arestat şi condamnat proprietarul părtaş la furtul de pădure, ci pentru că a scăzut simţitor materia primă rezultată din tăierile ilegale. Iată de ce încep să cred că justiţia este într-adevăr oarbă şi surdă, pentru că nu vede probele clare din dosare şi nu aude strigătele disperate şi întemeiate ale silvicultorilor!

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010