Semănatul, toamna târziu

Nu este cazul să încercăm o oarecare jenă că pe ogoarele ţării întâlnim tot mai multe tractoare şi utilaje care continuă să însămânţeze cu multă întârziere după perioada optimă agrotehnică. O fac în această toamnă şi confraţii noştri comunitari, mult mai exigenţi şi dotaţi tehnic decât majoritatea fermierilor români. Adevărul este că, în această toamnă, zilele bune de lucrat pământul se pot număra pe degete, cum s-ar spune.  Nu este bine pentru agricultori, care au de ales între un oarecare risc şi pierdere totală. Există la români, şi nu numai la ei, o zicală: culegi ceea ce semeni. Pentru ca în vară fermierii români să poată culege ceva, ei trebuie să semene cât mai mult în această toamnă, chiar cu riscul obţinerii unor randamente mai scăzute, pe care şi aşa majoritatea cultivatorilor le înregistrează chiar în anotimpurile bune din punct de vedere climatic. Această afirmaţie este susţinută tocmai de oamenii de ştiinţă care fac dovada unor cercetări agrotehnice fundamentale, ce îmbină ştiinţa cu practica.

Grâul iernează şi ca bob încolţit

Academicianul Nicolae Săulescu afirmă că, în condiţii de forţă majoră, trebuie semănat şi în afara perioadei optime, dar producţiile obţinute nu vor mai fi aceleaşi ca atunci când se seamănă în epoca optimă. Există riscul unor randamente mai scăzute, dar este mai mult decât nimic. Şansele unei recolte mari scad cu fiecare zi de întârziere. Ele nu dispar însă, mai ales atunci când se realizează o densitate bună la semănat şi când sunt respectate şi restul verigilor tehnologice. De altfel, există şi situaţii în care se seamănă în epoca optimă, dar umiditatea este scăzută şi nu permite răsărirea la timp. Grâul poate ierna şi ca bob încolţit în pământ. Dacă se seamănă târziu, nici nu apucă să răsară şi, prin urmare, nici nu este expus gerului. Sigur, riscurile cresc, e un fel de loterie, dar agricultura e supusă riscului oricum. Trebuie spus că efectul întârzierii semănatului diferă de la un an la altul şi nu putem şti cât de mare sau cât de mică va fi în anul acesta scăderea de recoltă din cauza semănatului mai târziu.  Condiţia este ca lanurile semănate târziu, care pornesc cu un handicap din punctul de vedere al creşterii plantelor, să fie stimulate să crească în primăvară printr-o fertilizare adecvată, mai ales cu azot. Cine seamănă mai târziu trebuie să practice densităţi mai mari şi să aibă grijă să fertilizeze atunci când grâul va răsări. Folosind soiurile adaptate la condiţiile din România, riscurile sunt mai reduse. Cercetătorii de la Fundulea fac experienţe semănând şi în perioada optimă, dar şi ceva mai târziu, în noiembrie. Concluzia lor este că producţiile sunt mai mici, dar nu se ajunge la compromitere totală. „Din proprie experienţă vă pot spune că am semănat în noiembrie grâu, la care am obţinut producţii de peste 4.000 kg“, ne mai spune academicianul Săulescu.

Calitatea seminţei se vede acum

Pentru a avea o anume certitudine a realizărilor, condiţia pe care ţine să o sublinieze cercetătorul este ca sămânţa să fie de calitate. Ea trebuie să aparţină unei categorii biologice superioare şi unui soi zonat, să provină din culturi destinate producerii de sămânţă şi să fie tratată pentru a preveni diferitele boli ce pot apărea. Dacă a fost infestată anul trecut cu fuzarioză, bacterioze etc., atunci aceste boli au şanse să se dezvolte în timpul unei germinări prelungite, aşa cum se întâmplă când semănatul are loc mai târziu. În general, calitatea seminţei se vede bine atunci când semănatul are loc în afara perioadei optime. „Nu vreau să înţelegeţi că este bine să semănăm grâul mai târziu. Perioada optimă are rolul ei bine stabilit! Dar şi semănatul târziu reprezintă o opţiune perfect valabilă!” – mai spune cercetătorul.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro