Argumente pentru drepturile agricultorilor

• Interviu cu ing. Lucian Adam, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice, judeţul Călăraşi

Asociaţia Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Călăraşi s-a înfiinţat în anul 2001 din iniţiativa unui grup de agricultori care au considerat că este necesar ca noii proprietari să fie uniţi şi să fie reprezentaţi în relaţia cu Guvernul şi Ministerul. La nivel naţional se numeşte Asociaţia Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice din România, condusă până acum de ing. Adrian Rădulescu din Frumuşani, judeţul Călăraşi.

– Care au fost principalele demersuri ale Asociaţiei din Călăraşi în folosul proprietarilor, al producătorilor?

– S-au făcut intervenţii pentru acordarea subvenţiilor în toate domeniile culturilor de cereale şi plante tehnice. Poate mulţi agricultori cred că aceste drepturi le-au primit pentru că aşa era normal. Nu este deloc aşa: drepturile au fost obţinute prin insistenţe, presiuni la toate forurile importante.

S-au făcut intervenţii şi pentru subvenţia la inputuri, reuşindu-se să se obţină 1 leu pe litrul de motorină. S-au făcut presiuni mari ca să se scadă acciza pe motorină la 21 de euro pe tonă.

– Cum faceţi aceste contacte, cum sunteţi primiţi la ministere ?

– Ministerul Agriculturii a organizat, începând din 2008, şedinţe cu specialiştii în cadrul aşa-numitelor Consilii pe produs. Noi, reprezentanţii cerealelor şi plantelor tehnice, ne întâlnim destul de des. Printre problemele ridicate de judeţul Călăraşi care şi-au găsit rezolvarea este sprijinirea organizaţiei utilizatorilor de apă.

Viaţa, mai rea decât calamităţile

– Discutând cu oamenii, cu specialiştii, cum a fost campania de recoltare, ce îi aşteaptă în continuare?

– Pe lângă necazurile de care v-am vorbit a mai fost şi secetă, cu toate că prin tehnologia pe care au aplicat-o agricultorii au fost producţii destul de bune, în condiţiile judeţului Călăraşi.

Problemele nu vin de la producţii, ci de la preţurile care sunt practicate. Prin LAPAR am fost şi suntem informaţi cu toate preţurile din zonă. Preţurile oscilează şi sunt în scădere. Vorbim aşadar despre dezamăgirea producătorilor privind majorarea preţului la inputuri din cauza creşterii monedei euro. Preţul produselor agricole sunt invers proporţionale cu creşterea euro. Am întrebat pe cineva care se ocupă de preluare de ce anul trecut preţul la rapiţă a fost în medie de 14 mii pe kg şi de ce anul acesta a scăzut la 10. Mi-a răspuns că de vină este preţul barilului la petrol. Iată deci cum se rezolvă toate problemele pe seama agricultorilor.

– Cum se implică Ministerul Agriculturii în rezolvarea acestora?

– Înainte de ’89 Ministerul Agriculturii era totul. Acum nu mai are aceleaşi responsabilităţi, dar ministrul agriculturii este membru al Guvernului. Dacă cineva este responsabil de situaţia actuală este ministrul. Dar şi secretarii de stat. Când este vorba despre preţul produselor agricole, ni se spune că în România s-a creat o piaţă liberă. Pe undeva aşa este, dar sub acest răspuns ar putea să existe nişte căi care să reglementeze abaterile evidente. De exemplu, statul ar putea să se implice în momentul achiziţionării produselor pentru rezerva de stat. Preţul pentru acestea trebuie să fie unul corect. Ar fi oxigen pentru agricultori!

În acest fel s-ar exclude importul de produse din alte ţări, cu un preţ mai mic, pentru că exportatorii îşi permit asta deoarece subvenţiile primite de fermierii occidentali sunt duble.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010