Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Gurma calului

Gurma, cunoscută în popor ca buba mânzului, este o boală infecţioasă specifică cabalinelor, caracterizată prin febră, inflamaţia purulentă a mucoasei căilor respiratorii anterioare, abcese în limfonodurile submandibulare şi retrofaringiene.

Agentul etiologic al bolii este o bacterie – Streptococcus equi, care poate trăi ca epifit al mucoasei nasofaringiene. Gurma se întâlneşte în special la cai şi mai rar la celelalte specii de solipede. Tineretul cabalin între 3 luni şi 2 ani este cel mai receptiv, boala apărând mai rar la vârste mai mari (4-5 ani sau peste această vârstă). Gurma este mai frecventă primăvara şi toamna, fiind influenţată de numeroşi factori favorizanţi: schimbări bruşte de temperatură, adăposturi neigienice, reci şi  umede, alimentaţie carenţată, eforturi mari, diferite parazitoze, care duc la scăderea rezistenţei organismului.

Sursele de infecţie

Sunt din cele mai diverse, boala putând să apară ca o infecţie exogenă, transmisă pe cale respiratorie sau digestivă. În acest caz sursele bolii sunt reprezentate de caii bolnavi care elimină streptococi prin secreţiile nazale sau prin puroiul care se scurge din abcese dar şi de caii care au trecut prin boală şi au rămas purtători. S-a constatat că mânjii cu gurmă pot să transmită boala prin supt, provocând mamite purulente iepelor, iar armăsarii pot să transmită boala în timpul montei.

Furajele sau apa contaminate sunt surse secundare de infecţie. Boala poate să apară şi ca o infecţie endogenă (infecţia nu este introdusă din afară), fiind cauzată de germenii de portaj declanşaţi de factori favorizanţi.

Tablou clinic

Boala debutează, după o perioadă de incubaţie de 2-8 zile, cu febră (40-41°C), abatere, lipsa poftei de mâncare, frisoane, dificultate în înghiţire, însoţite de congestia mucoasei nazale cu scurgerea abundentă de secreţii sero-mucoase apoi mucopurulente, sensibilitate faringiană, strănut şi tuse. Limfonodurile (ganglionii) submandibulare sau retrofaringiene sunt cuprinse de procesul inflamator, devenind tumefiate, calde şi dureroase. Ca urmare, regiunea afectată este deformată, iar calul ţine capul întins pe gât. După câteva zile se formează abcese care, dacă nu se îndepărtează chirurgical, se deschid spontan, lăsând să curgă un puroi cremos, alb-gălbui.

Vindecarea poate să se producă după 2-3 săptămâni sau boala se poate complica (gurma complicată) prin extinderea proceselor supurative în laringe, jgheabul jugular, sinusuri, articulaţii, ochi, diferite organe interne (rinichi, splină, ficat), sistem nervos, cu manifestări clinice dependente de localizarea acestor abcese. Prognosticul este favorabil în formele obişnuite de boală şi rezervat sau grav în formele complicate.

Profilaxia şi combaterea

Se realizează prin măsuri generale care constau în evitarea contactului cu animale din efective contaminate; se vor evita factorii favorizanţi care intervin în declanşarea bolii, ca urmare se vor asigura factori de microclimat corespunzători (adăposturi fără curenţi de aer, bine ventilate, curate şi uscate); în adăposturi se vor efectua dezinfecţii periodice cu: DECONTAMINOL, CATIOROM. Se vor efectua deparazitări interne ale cabalinelor cu: ECVIROM şi ECVIROM I, concomitent cu dezinsecţiile adăposturilor cu: ROMPARASECT 5% şi ROMPARASECT FORTE.

Tratament

În terapia gurmei se foloseşte un tratament general antiinfecţios cu rezultate bune dacă se aplică înainte de formarea colecţiilor purulente: AMOXYLROM, AMPICILINA asociat cu un tratament de susţinere utilizându-se VITAMINA C, VITAMINA B1 + B6, CALCIU GLUCONIC. Pentru maturarea abceselor se fac tratamente locale cu substanţe rubefiante (TINCTURA DE IOD). Abcesele se deschid chirurgical după maturare şi se fac tratamente locale cu ETER IODOFORMAT, CICATRISOL, CASTRAROM N.

În adăposturi vor fi făcute dezinfecţii de necesitate, iar animalele vor fi furajate cu fân de bună calitate, furaj verde şi suculente. Formele complicate de gurmă, cu abcese în organele interne, sunt incurabile. Diagnosticul prezumtiv se stabileşte prin examen clinic şi epidemiologic (vârsta tânără, factori favorizanţi, îmbolnăvirea mai multor mânji cu aceleaşi simptome). Diagnosticul de certitudine se pune prin examene de laborator.

Dr. CHIURCIU VIORICA, doctor în medicină, SC ROMVAC COMPANY SA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

Vizualizari: 11983



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI