Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Folclorul dobrogean, la graniţa dintre lumea cântecului şi cea a uitării

Era un început de toamnă frumos, cu zile încă senine animate de cântul păsărelelor ce nu găsiseră puterea de a-şi părăsi cuiburile, chiar dacă instinctul le îndemna să plece. În Muzeul Satului, locul în care aveam să-i întâlnesc pe interlocutorii mei, timpul părea să fi răsfoit paginile spre începutul poveştii satului românesc. Păşind pe aleile lui, mai neîncăpătoare decât în alte dăţi, aveai impresia că ai trecut pragul unui univers paralel cu cel în care ne petrecem viaţa de zi cu zi.

Dobrogea, parte din sufletul lor

Privind spre această întâmplare am înţeles că nu ar fi putut exista un loc mai potrivit decât acesta pentru a-i întâlni pe doi dintre interpreţii de valoare ai folclorului românesc. Emoţia stârnită de gândul de a-i cunoaşte a fost degrabă înlocuită de surprinderea de a avea în faţa mea nişte oameni simpli, încă îndrăgostiţi de viaţa la ţară, chiar dacă metropola a devenit de multă vreme căminul lor adoptiv, şi care au pus la mare rang de preţuire modestia.

Poate şi datorită acestei calităţi, atât de puţin întâlnită în zilele noastre, meritele deosebite pe care le au în cântecul popular au rămas necunoscute pentru unii dintre noi.

Victoria Vlase şi Constantin Badea fac parte dintre acei oameni pentru care uitarea satului românesc, a tradiţiilor şi datinilor străbune este o suferinţă grea a sufletului. Singura alinare atât pentru ei, dar şi pentru cei care îşi văd inima cuprinsă de pecinginea uitării este măiestria cu care aceşti interpreţi dau viaţă notelor muzicale scrise pe portativ. Prin cântecelor lor însufleţite de pasiune renasc de fiecare dată obiceiurile populare ferecate în cursa timpului, mai cu seamă cele din Dobrogea. Acea regiune despre care spun cu o emoţie vădită că este parte din sufletul lor şi pe care o reprezintă de câteva decenii pe marea scenă a cântecului popular.

Ascunşi de razele soarelui tomnatic la umbra unei case cu prispă din chirpici, am vorbit despre soarta folclorului românesc, despre nedreptatea care s-a făcut atâta amar de vreme cântecului dobrogean, dar şi despre sacrificiile şi împlinirile vieţii de interpret popular în ţara noastră.

Legământul cu muzica este pentru veşnicie

Născuţi şi crescuţi în sate autentice – doamna Vlase la Gura Ialomiţei, iar domnul Badea în Râmnicul de Jos – cei doi copii ursiţi să devină ambasadorii cântecului dobrogean au simţit muzica din prima clipă, atunci când au şi pecetluit pentru veşnicie un legământ cu această muză a pământului. Au avut şansa de a veni pe lume în sânul unor familii care au înţeles aplecarea lor spre cântec şi care i-au încurajat să păşească spre ceea ce se prefigura ca un destin luminos în muzica populară.

Viaţa şi-a urmat cursul firesc, cu încercări mai grele sau mai uşoare, însă fiecare dintre ei a reuşit să urce pe piedestalul care le fusese predestinat. Pentru Victoria Vlase anul 1972 reprezintă răscru­cea vieţii sale profesionale. Deşi cântase o perioadă însemnată de timp alături de Orchestra de Mando­line a II-a „Metalurgica“ din sectorul 2, sub bagheta dirijorului grec Dinu Eross, nu se ivise încă şansa de a se afla pe o scenă mare. Practic, cu această dată coincide şi începutul unei cariere muzicale strălucitoare şi statornice, care s-a împlinit prin smerenia cu care s-a dedicat cânte­cului popular şi prin învăţăturile pe care le-a deprins în cei trei ani petrecuţi în Şcoala Populară de Arte din Bucureşti.

Constantin Badea era încă un adolescent pentru care universul se limita la satul său natal atunci când a apărut în faţa unei mulţimi de spectatori. Însă tinereţea lui a fost compensată de forţa cu care a dat viaţă muzicii populare, iar felul în care şi-a dus la bun sfârşit rolul pe scenă a făcut cinste marilor artişti care i-au fost atunci alături în spectacol. În timp, profesionalismul de care a dat dovadă, dar şi talentul nativ i-au asigurat un loc în rândul celor mai de seamă cântăreţi populari. Melodiile sale au început să fie difuzate la radio, iar folclorul dobrogean a început să strălucească prin repertoriul său.

Un duet ce s-a născut din speranţă

Deşi fiecare a avut calea lui aparte prin viaţă, Dumnezeu a făcut în aşa fel încât drumurile celor doi interpreţi dobrogeni să se întâlnească. Sub îndrumarea mentorului lor, Natalia Şerbănescu, recunoscută ca prima doamnă a cântecului dobrogean, Victoria Vlase şi Constantin Badea au început să pledeze prin melodiile lor pentru cântecul dobrogean, o ramură a folclorului care prea multă vreme a fost, voit sau nu, neglijată.

Astăzi i-am cunoscut ca pe o echipă, în care comunicarea, respectul şi înţelegerea sunt reguli de căpătâi şi pentru care ţelul suprem este acela de a ridica vălul uitării aşternut peste folclorul Dobrogei. Cu această speranţă se prezintă în faţa spectatorilor de 10 ani de zile.

Repertoriul, o identitate profesională

Discografie Constantin Badea

• M-a făcut mama să cânt - 1993
• Doruleţ de la Constanţa (alături de Natalia Șerbănescu) -1997
• Haideţi, dobrogeni, la joc - 2001
• Astăzi mă întorc în sat - 2004
• Măi bădiţă marinar (împreună cu Victoria Vlase) - 2006
• Cântec de la mal de mare (împreună cu Victoria Vlase) - 2008
Discografie Victoria Vlase
• Du-te dor la Somova - 1999
• Nuntă în Dobrogea - 2002
• Fata cu bănuţi pe frunte - 2004
• Bun venit, oaspeţi de seamă (album realizat în duet cu Constantin Badea) - 2004.

Cântecul dobrogean, mai presus de propria fiinţă

Sunt multe de spus despre viaţa artiştilor populari, iar paginile sunt neîncăpătoare pentru a putea exprima tot ceea ce reprezintă ei pentru cultura neamului nostru. Este important însă să ştim că munca lor este vitală pentru perpetuarea tradiţiilor, a datinilor şi a identităţii unor regiuni încărcate de istorie.

Conştienţi de rolul important pe care şi l-au asumat, cei doi cântăreţi nu au renunţat la folclor nici chiar atunci când sorţile nu au fost blânde cu el. Chiar dacă nu au fost de fiecare dată în strălucirea reflectoarelor, au înţeles că menirea lor este alta decât aceea de a se promova pe sine. Au ales să se identifice cu folclorul dobrogean prin port şi prin specificul cântecelor interpretate şi doar aşa au reuşit să deschidă uşile ferecate pentru ei. Această perlă a muzicii populare are atât de puţini reprezentanţi şi nu s-a bucurat de suficientă promovare. Cei doi interpreţi cred că acest lucru se poate schimba prin încurajarea tinerelor talente de acum. Astfel folclorul dobrogean va prinde din nou viaţă.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 3449



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Silviu -- (10-March-2012 )
Felicitari celor doi interpreti pentru ceea ce fac pentru cantecul dobrogean. Felicitari LAURA DOBRE pentru felul in care sti sa aduci in atentia cititorului adevaratele valori al cantecului romanesc!

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI