Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Fata cu visuri de cristal

Plouase toată noaptea. Spre dimineaţă se porni şi un vântuleţ îndârjit, care plesnea în geamuri cu picioarele lungi ale ploii. Diana se trezi mai devreme ca de obicei şi privi îngrijorată afară. Cerul plumburiu continua să răpăiască cu firele-i ude peste întreaga stăpânire. Fata îşi spălă în grabă ochii, trase rochia şi, luându-şi bundiţa în spate, ieşi afară. Gândurile-i zburau peste coama dealului, acolo unde, pe costişa dintre podgorii, o aşteptau nerăbdătoare roşcatele cu steluţe albe ţintite în frunte.

„Nu cumva ploaia răzbate în colţul cela dinspre nord? se întrebă ea neliniştită. Trebuia demult să repar fisura ceea din acoperiş... dacă plouă aşa toată ziua, îmi potopeşte  grajdul...“ Fata porni motorul maşinii, iar gândul i se perindă prin atâtea alte treburi pe care le-a reuşit în ultima vreme, de aceea i-a şi scăpat acoperişul cela din vedere...
Peste un sfert de oră, Diana opri maşina în spatele fermei. Muncitorii se pregăteau deja pentru mulsul de dimineaţă. Chiar s-au mirat când şi-au văzut stăpâna aşa devreme în uşa grajdului. În colţul cu pricina, ploaia într-adevăr îşi făcea mendrele – prin acoperiş se prelingeau şuviţe reci şi sfidătoare. Fata dădu indicaţiile de rigoare grăjdarului superior, îşi salută cu privirea roşcatele şi se retrase în biroul său din secţia de procesare a laptelui. Aceasta-i la o azvârlitură de băţ de aici, tot în mijlocul plantaţiei de vie. Peste zi o aşteptau o sumedenie de trebi: să depună actele la organele standardizării de stat, să rezolve problema completării rezervei de baloturi de lucernă, să negocieze preţurile la porumbul pentru nutreţuri combinate...

În perioada de ananghie, care a dăinuit multă vreme în Republica Moldova, Diana s-a ciocnit cu atâtea nelegiuiri din partea organelor abilitate ale statului, că uneori îi venea să se dezică de scopul visat şi să emigreze undeva într-un mediu neîntinat de atâta corupţie şi minciună. Dar până la urmă, a rezistat ispitei – rădăcinile baştinei străbunilor s-au dovedit a fi mai puternice.

Visând la condiţia de businessman

La cei douăzeci şi şapte de ani, Diana Crudu, această frumoasă fată din Durleşti, cu zâmbet larg şi vorbă molcomă, a devenit nu demult un simbol al admiraţiei oamenilor de afaceri din localităţile rurale de prin preajma Chişinăului. Visul ei de a deveni businessman – agricultor în sensul deplin al cuvântului, nu-i dădea pace încă de pe când era studentă la Facultatea de Economie a Universităţii de Stat „A.I. Cuza“ din Iaşi.

Pe atunci unii sceptici o „sfătuiau“, cu doze de aroganţă, să-şi revizuiască domeniul de activitate, că-i va fi greu să pătrundă în miezul proble­melor săteşti şi câte şi mai câte. Dar Diana ştia una şi bună, că-şi va înfiripa o mică fermă de vaci mulgă­toare şi tot acolo va fi şi întreprinderea de procesare a laptelui. Subiectul acesta l-a desfăşurat până şi în lucrarea de licenţă, apoi şi în teza de masterat...  Mulţi s-au mirat când fata a început apoi studiile de drept la Universitatea dragă. Acum face masteratul în jurisprudenţă... Mai târziu, în procesul dezvoltării businessului său, Diana şi-a dat seama că jurisprudenţa i-a fost de folos.

Compania agricolă care vine

Firma sa agricolă, ELDI Company SRL, a păşit de acum în al doilea an de prosperare. Azi gospodăria Dianei întruneşte o fermă cu patruzeci şi opt de vaci de prăsilă, o minifermă de porcine, o secţie de procesare a laptelui bine înzestrată tehnic, o podgorie de câteva hectare de viţă-de-vie de soiuri nobile.

Fata aceasta mândră, directoare a societăţii, a repurtat anul trecut şi primele realizări vizibile în domeniile-cheie de activitate. Agricultorii firmei au crescut o recoltă frumoasă de struguri. Dar accentul principal îl pune deocamdată pe sectorul zootehnic. Azi fiecare vacă mulgătoare dă în medie câte 15 litri de lapte pe zi. „E cam puţin, zice patroana“. La procesarea laptelui şi diversificarea specialităţilor lactate primul ajutor îl are, bineînţeles, de la părinţi şi, în special, de la mama, care e tehnolog-chimist, dar a însuşit bine şi tehnologia alimentară..

– Copila dumneavoastră ar fi devenit o actriţă splendidă, o ispitesc pe mama fetei, doamna Tatiana.

– Se prea poate, dar ştiu că de când era puştoaică o tentau mai mult natura, glia, animalele de acasă... După o clipă de reticenţă, mama continuă: „De fapt, talentul de actriţă se profilează mai mult la mezina noastră, Lenuţa, elevă la liceu. O descoperim mereu în roluri actoriceşti... acasă se ţine numai de şotii...“

Diana mai tăinuieşte în firea sa un vis cristalin: să-şi dureze o gospodărie de sere, unde, sub plafon de polipropilenă, să cultive legume timpurii ecologic pure. Aproape în fiecare zi dânsa stăruie asupra calculelor, analizează sondajele şi investigaţiile întreprinse mai înainte în gospodării specializate din România şi Olanda. Ea schiţează deja pe viu proiecte reale, în speranţa că în 2010 va învinge la concursurile de distribuire a granturilor şi creditelor pasabile pentru agricultura de performanţă, lansate azi de structuri europene şi americane ce activează în republică.

Proiecte care se vor împlini

Până acum firma ELDI Company a beneficiat doar de credite bancare „pipărate“, cu rate exorbitante ale dobânzilor, dar, până la urmă, domniţa s-a descurcat. Fără îndoială că aici i-au fost de bun augur perseverenţa, munca asiduă, crezul sfânt în ceea ce face şi visurile sale cristaline. La început, tânăra entuziastă construise primul edificiu al viitoarei ferme pe cotele de pământ ale părinţilor, iar în baza economiilor de acasă şi a creditelor împovărate, ea-şi  procurase şi primele zeci de animale de rasă productivă. Acum fata visează la alte proiecte.

Vrea să mai achiziţioneze terenuri arabile, fie chiar şi din cele părăginite, pentru a-şi extinde gospodăria agricolă. Împreună cu specialişti din zootehnie, are de gând să pună pe făgaş practico-ştiinţific munca de selecţie a animalelor chiar aici, la fermă. E ceva firesc, doar pentru a completa sistematic efectivul cirezii cu specii de vaci productive, cumpărate de pe aiurea, ar avea mereu nevoie de o groază de bani. Aşa că s-a decis să rezolve problema într-un mod mai judicios. În acest sens un mare sprijin îl găseşte în rândul prietenilor, parteneri de afaceri şi tineri entuziaşti ca dânsa.

Andrei MOROŞANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

Vizualizari: 889



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI