Imprimati articolul

Este vremea cositului

Fânul reprezintă o sursă importantă de proteine cu valoare nutritivă ridicată de vitamine şi substanţe minerale, fiind furajul de bază în alimentaţia animalelor, mai ales a  erbivore, în perioada de iarnă. Vara în timpul uscării fânului, din cauza proceselor care au loc în masa verde după cosire, dar şi a expunerii acestuia timp îndelungat la soare, au loc pierderi de substanţe nutritive şi vitamine. Depozitarea fânului în vederea păstrării este o problemă deosebit de importantă. Necesită atenţie mai ales în timpul uscării, astfel încât pierderilor mai sus amintite să nu li se adauge şi cele cauzate de alterare şi mucegăire. De aceea, înainte de transportarea fânului în vederea depozitării trebuie să ţinem seama de câteva elemente a căror respectare permite menţinerea valorii nutritive cât mai aproape de aceea pe care o au plantele în momentul recoltării.

Depozitarea

Păstrarea fânului se poate face în aer liber, în şire şi stoguri sau în şuri şi fânare. Pentru depozitarea în aer liber se aleg terenuri mai ridicate, pe care nu bălteşte apa, situate la o anumită distanţă faţă de adăposturile animalelor sau alte construcţii. Înainte de începerea acţiunii vor fi amplasate şi pichetele de intervenţie în caz de incendiu, dotate cu tot ceea ce prevăd normele în vigoare. Dacă depozitarea se face în şire trebuie să avem grijă ca latura lungă a acestora să fie paralelă cu direcţia vântului dominant.

Pe locurile unde vor fi ridicate şirele sau stogurile se va aşeza înainte un strat de paie, frunze sau crengi uscate de cca 50 cm. Este foarte important ca frontul de lucru să fie astfel calculat încât mijloacele de transport să nu staţioneze prea mult, iar şirele să nu rămână neterminate de pe o zi pe alta. În cazul unităţilor cu suprafeţe mari de fâneţe, lucrarea trebuie coordonată şi supravegheată de un specialist. În final, până la înălţimea de 2 metri, şira trebuie să aibă forma unei prisme trapezoidale, aşezate cu baza mare în sus, iar de aici şi până la vârf să reprezinte o formă triunghiulară. După terminare, şirele şi stogurile se greblează cu atenţie pe părţile laterale, pentru a permite scurgerea rapidă a apei din precipitaţii.

Conservarea

Deoarece după depozitare fânul mai elimină o parte din apă, care de obicei se condensează la vârful şirei sau stogului, este necesar ca vârfurile acestora să fie acoperite cu un strat de paie, care captează apa,  evitându-se astfel mucegăirea. Din câmp se transportă nutreţuri cu umiditate mai mare decât cea permisă (17%), insuficient uscate după recoltare, sau plouate din cauza mediului defectuos în care au fost construite căpiţele. Pentru a evita alterarea fânului se impune depozitarea în amestec cu sare măcinată, folosind 5 kg de sare la 100 kg de fân sau în straturi alternative de 50-60 cm fân şi 10-20 cm paie uscate, care preiau o bună parte din umiditate.

Înaintea depozitării este necesară verificarea şi repararea acoperişului, astuparea porţiunilor prin care ar putea pătrunde apa, iar timp de zece zile se vor face controale zilnice. Când în interiorul masei de furaje se constată temperaturi ce depăşesc 20°C se va desface cantitatea depozitată, iar porţiunile intrate în procesul de alterare se vor aerisi şi usca. La reclădire, cantitatea din fiecare şiră va fi înjumătăţită şi se vor face două şiruri sau stoguri. Întrucât sarea împiedică ridicarea temperaturii şi implicit dezvoltarea procesului de dezasimilaţie, se vor adăuga cantităţile menţionate, eliminându-se treptat excesul de umiditate, fără ca fânul să se altereze. Folosirea unui astfel de furaj în hrana animalelor ne scuteşte de administrarea sării în raţie pe alte căi.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2010

֩ Comentarii