Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Encefalita virală West Nile

– o boală cu evoluţie gravă, uneori letală, la ecvine şi om,transmisă de ţânţari

Encefalita West Nile este o boală virală caracterizată printr-o inflamaţie a sistemului nervos central, cauzată de infecţia cu un flavovirus – virusul West Nile (WNV), transmis prin intermediul ţânţarilor.

În România au fost semnalate cazuri de encefalită cu virus West Nile la oameni. La ecvine nu au fost semnalate, până în prezent, cazuri de encefalită cu acest virus. Rezervorul natural al virusului îl constituie păsările sălbatice, fiind singurele animale care dezvoltă o viremie intensă şi care pot contamina ţânţarii. În ceea ce priveşte oamenii şi celelalte mamifere, aceştia prezintă niveluri prea reduse de virus, astfel că nu s-a dovedit că ar putea să-l transmită ţânţarilor.
Modalităţi de infectare

Virusul West Nile este menţinut în ciclul natural prin legătura dintre păsările infectate şi ţânţari, care se infectează în timpul hrănirii cu sângele acestora. Ţânţarii infectaţi transmit apoi, prin înţepătură, virusul oamenilor, păsărilor şi altor animale.

Simptomatologie

Perioada de incubaţie a virusului este de 5-22 zile. Infecţia cu virusul West Nile nu duce întotdeauna la semne clinice de boală la om şi alte animale. Calul reprezintă specia cea mai susceptibilă la infecţia cu virusul West Nile. Acesta provoacă o boală neurologică de gravitate diferită, fie cu forme uşoare, exprimate prin febră, prezentă doar la unii subiecţi, apatie, somnolenţă, fie cu forme grave de meningoencefalită caracterizată prin paralizia membrelor posterioare, rigiditate musculară, convulsii, decubit şi moarte.

Există şi forme subclinice care se decelează numai prin examene de laborator. La păsări, semnele clinice de boală se manifestă prin pierderea echilibrului, convulsii, paralizii, care duc la moarte. O mare parte din păsările infectate nu manifestă semne clinice de boală, fiind doar rezervor de virus care declanşează ciclul infecţios. La om, primele simptome de boală sunt asemănătoare cu cele ale unei viroze obişnuite: febră, greaţă, dureri musculare.

Diagnosticul encefalitei virale West Nile la cai se pune pe baza semnelor clinice, suspicionându-se în regiunile cu ţânţari. Boala se confirmă numai prin examene de laborator.

Prognosticul bolii la ecvine este grav şi nu există tratament specific.
Profilaxia la cai se realizează prin vaccinare, totuşi aceasta nu constituie o garanţie a protecţiei împotriva infecţiei cu virus şi nu oferă nici protecţie pentru alte animale şi oameni. De aceea, cea mai bună metodă de prevenţie pentru oameni şi animale este profilaxia nespecifică, constând în reducerea riscului de expunere la ţânţari prin măsuri de combatere a acestora cu insecticide ca ROMPARASECT 5%, ROMPARASECT FORTE, SCABIZOL şi îndepărtarea surselor de umiditate din vecinătatea localităţilor, a locuinţelor şi a fermelor de cabaline.

Virusul a fost izolat şi de la unele specii de căpuşe, dar transmiterea acestuia este incidentală. Se găseşte în special în regiunile cu climă tropicală, dar a ajuns şi în cele cu climă temperată.

El infectează în special păsările, dar şi oamenii, caii, ovinele, caprinele, iepurii etc. Encefalita virală West Nile este considerată o zoonoză, fiind larg răspândită pe glob. A fost semnalată pentru prima dată la om, în Uganda, în districtul West Nile. La ecvine, primele cazuri de îmbolnăvire au fost depistate în Egipt şi Franţa. Focarele epidemice/epizootologice s-au răspândit apoi în multe ţări (din Africa, Asia, Europa, Oceania). În ultimii ani au fost înregistrate focare epidemice în Algeria, Republica Cehă, Rusia.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

Vizualizari: 1642



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI