Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL
Slow life... slow food...

M-am gândit de multe ori la cele două concepte, la cei care le-au lansat, la rostul lor într-o lume precum cea în care trăim şi, mai ales, la cât de repede va intra în conştiinţa fiecăruia dintre noi. Nu de alta, dar cred că merită nu doar să reflectăm asupra lor, ci chiar să le percepem ca... mod de viaţă.

Grăbeşte-te încet! Cât adevăr şi câtă profunzime există în acest proverb! În ceea ce mă priveşte, nu de puţine ori, luat de vârtejul unor treburi cu date scadente, gândul la acest proverb m-a salvat de la a lua decizii pripite.

O atitudine fără grabă nu înseamnă să faci mai puţin, nici calitate sau productivitate mai mică, ci mai degrabă perfecţiune, atenţie la detalii şi mai puţin stres. Sigur că nu e uşor să adopţi o astfel de atitudine când toţi în jurul tău se comportă de parcă ar fi pompieri şi aleargă să stingă un incediu.

Mă refer în special la guvernanţii noştri care, în mod inexplicabil, se grăbesc să emită acte normative pe care nici nu apuci să le aplici şi afli că deja trebuie revizuite ori nu pot fi implementate. Altele, în loc să clarifice o situaţie, o complică şi mai mult.

Oare n-or fi auzit şi ei de „slow life“, un concept ce promovează întoarcerea la calitatea vieţii şi calitatea umană, pentru a contracara nebunia generată de globalizare, respectiv dorinţa de a le avea pe toate în cantitate cât mai mare? În ce priveşte volumul de acte normative suntem, cred, campioni mondiali. Cât despre calitatea lor...

Am trecut recent în revistă actele normative din domeniul agriculturii elaborate în perioada postdecembristă. Mi-ar fi plăcut să aflu cât mai multe care să nu fi suferit modificări ulterioare promovării lor şi încă de natură a reglementa activitatea socio-economică a ţării. Dar n-a fost să fie aşa.

Iată de ce socotesc cele mai multe dintre mişcările sindicale ale salariaţilor justificate. Ei acuză, printre altele, tocmai această instabilitate legislativă, apoi lipsa unor strategii coerente şi a unor programe pe termen mediu şi lung.

„Slow food“, un concept de care în ultimul timp se vorbeşte tot mai mult, pentru români n-ar însemna decât o întoarcere la valorile tradiţionale, la obiceiurile trecute în care masa în familie era un eveniment important al zilei cu reguli bine stabilite.

Plăcerea bucatelor gătite de fiecare acasă, împletită cu plăcerea vorbelor, ar contribui fără îndoială la creşterea calităţii vieţii şi a randamentului fiecăruia dintre noi.

Se ştie că omul munceşte mai bine şi mai atent atunci când ştie că fapta nu îi va sufoca viaţa, că munca lui e apreciată la justa valoare, însă echilibrul e greu de găsit, iar la noi, deocamdată, nu e nici măcar căutat.

E greu să ai calitate umană când sănătatea celor care muncesc nu interesează aproape pe nimeni. E greu să vorbeşti de calitatea vieţii când nu ai timp să cheltuieşti banii pe care îi munceşti, când mulţi dintre noi, în goana după mijloacele financiare, nu au suficient timp să mănânce măcar o dată pe zi cu toată familia.

Grăbiţi-vă, dar numai pentru a fi cu cei dragi şi pentru a simţi că sunteţi fiinţe vii, nu roboţi... Slow food... slow life.

I.Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

Vizualizari: 2679



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI