Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL - Puterea fără putere

Suntem de vreo trei ani în Noua Europă şi încă nu sunt lămurit dacă locul e tocmai potrivit pentru noi, românii. Nu sunt un nostalgic al supunerii noastre altor Înalte Porţi, dar nici nu pot trece cu vederea atâtea evenimente, pe care nu reuşesc să le înţeleg, ce se petrec în această organizare socio-economică din care, cu sau fără voia „tuturor românilor“, facem şi noi parte.

Asist de aproape un an la proteste şi manifestări ale producătorilor de lapte, ca să mă refer doar la această categorie de agricultori şi crescători de animale, generate de disperarea lor de a găsi soluţii pentru a se salva de la faliment. Se pare că, în afară de efectul mediatic destul de puternic, nu au reuşit, cel puţin până acum, mare lucru. Mă gândesc ce-o fi în mintea celor cărora le mor copiii în braţe de foame şi văd cum laptele e aruncat de oamenii care îl produc, ajunşi în pragul disperării, în vreme ce decidenţii asistă detaşaţi la acţiunile lor.

Nu pot să cred că un imperiu cum este Uniunea Europeană nu reuşeşte să scoată din criză un sector care furnizează un aliment de bază pentru toate categoriile de vârstă, în contextul în care la nivel mondial sunt sute de milioane de oameni care mor de foame. Cum să îngrădeşti nivelul producţiei de lapte prin sistemul cotelor, când omeneşte ar fi să produci cât mai mult şi chiar să stimulezi acest lucru. Firească ar fi o gândire privind reducerea costurilor de producţie, acoperirea lor prin diferite stimulente, subvenţii, găsirea de noi pieţe de desfacere în afara Uniunii Europene.

Curând va sosi momentul schimbărilor la nivelul comisarilor europeni. Sunt unul dintre susţinătorii unui „guvern“ de tehnocraţi şi nu unul de politruci fără capacitate de decizie, viziune sau strategii, până la urmă... o putere fără puterea de a decide în cunoştinţă de cauză. România are şansa de a aduce un tehnocrat la Comisia de Agricultură a Uniunii Europene. E nevoie de cineva care să cunoască adevăratele probleme ale agricultorilor, care să înţeleagă, printre altele, că munca trebuie socotită la adevărata ei valoare, să fie adeptul unei Politici Agricole Comune care să stimuleze producţia şi producătorii, şi nu distrugerea lor.

Dacă în filozofia funcţionării Uniunii Europene nu se vor regăsi idei şi principii sănătoase, creştine până la urmă, pentru construcţia unei agriculturi puternice, performante, atunci cred că e mai bine să se oprească trenul în care suntem şi să coboare toţi cei care nu vor să fie judecaţi de generaţiile viitoare pentru relele făcute. 

În ceea ce priveşte România, cred că ar fi potrivită o reevaluare a posibilităţilor de stimulare a agricultorilor, o infuzie masivă de capital în sector, organizarea şi supravegherea pieţei, în fine o politică agricolă coerentă construită împreună cu cei la care se referă. Altfel guvernul va fi socotit şi de aici încolo o putere... fără putere.

I.BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 2851



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI