Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Dunărea, în vremurile ei rele

Din nefericire, Dunărea are şi o altă faţă decât cea lirică descrisă de poeţi şi muzicieni. Cel puţin de două ori pe an, apele sale tulbură liniştea navigatorilor, dar mai cu seamă a celor care convieţuiesc pe malurile ei. Oamenii asistă înspăimântaţi la fenomenele naturale extreme nu de acum, ci de secole şi milenii.

Confraţii noştri dunăreni, situaţi undeva în amonte de zonele periculoase, au creat baraje de apărare cuprinse într-o strategie cu utilitate practică; la noi, singurele măsuri luate împotriva dezastrului au fost cele soldate cu acţiunile de îndiguire a luncii Dunării, lucrare de proporţii realizată în deceniile şase şi şapte. De atunci şi până acum, despre fenomenele naturale extreme ale Dunării se vorbeşte mai mult în simpozioane. Ce-i drept, în vremurile de restrişte ale viiturilor se înalţă barajele de saci plini cu nisip, despre a căror utilitate nu este bine să vorbim.

Cu mai multe zile în urmă, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a readus în discuţie această problemă socotită de risc maxim pentru ţara noastră.

Trei dintre specialiştii Ministerului Mediului – Mary-Jeanne, Simona Pătruţ, Olimpia Negru – au supus atenţiei concluziile unui studiu incitant şi ca lucrare ştiinţifică, dar şi ca definiţie: „Cartografierea zonelor de risc la viituri în lunca Dunării, Danube Floodrisk“.

Un proiect cu nume neaoş „românesc“

În fapt, este vorba despre realizarea unui studiu integrat de-a lungul luncii Dunării, finanţat de Ministerul Mediului, care îşi propune să delimiteze zonele de risc prin aplicabilitatea unei metode care să asigure o estimare eficientă şi obiectivă a riscului remanent, în cazul cedării lucrărilor de protecţie. Unul dintre motivele pentru care Ministerul Mediului a susţinut realizarea acestui proiect are la bază unul dintre cele mai grave exemple ale dezastrelor hidrometeorologice. Din cauza debitelor mari de apă înregistrate în 2006, localităţile aşezate pe malul Dunării s-au confruntat cu un fenomen foarte grav care a determinat pagube materiale importante.

Trebuie spus că este o abordare care într-un fel se diferenţiază de autorii faimosului proiect, care au scos de sub ape sute de mii de hectare spre a le da o folosinţă agricolă. De aceea, socotim că ar fi necesară şi prezentarea punctelor de vedere aparţinând practicienilor din zonă. Analizând aspectele negative ale acestui caz, specialiştii în domeniu au realizat unde anume s-a greşit. În opinia lor, încorsetarea albiei râului poate determina creşterea nivelului debitului de apă. Sistemul de îndiguire adoptat pentru Lunca Dunării a determinat afectarea structurii hidrogeomorfologice şi topoclimatele regionale şi locale.

Obiectivul proiectului

Un an mai târziu de la acest eveniment grav, România a propus implementarea proiectului care viza cartografierea zonelor de risc la viituri în lunca Dunării. Prin această iniţiativă avea să se pună baza ştiinţifică a unor măsuri ecologice de protecţie contra viiturilor de-a lungul Dunării şi să se realizeze un atlas al Dunării, cu hărţile de hazard şi de risc, ce urmau să fie distribuite în zonele-pilot pentru diminuarea riscului de inundaţii.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2009

Vizualizari: 612



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI