Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Dor de boabe dispărute

Deunăzi o întâmplare m-a pus pe gânduri. Aflat în piaţă după varii cumpărături, mi-am adus aminte că, nu cu prea multă vreme în urmă, într-o vestită carte de bucate a Sandei Marin, am citit o reţetă pe cât de simplă, pe atât de îmbietoare, reţetă a cărei esenţă erau boabele de linte.

Aşadar, iată-mă în căutarea elixirului gusturilor mele pentru ceva mai rarisim în bucătăria contemporană. Merg deci la negustorul cu pricina, prieten vechi de altfel, el însuşi producător cunoscut de fel de fel de soiuri de fasole. Pe tarabă însă nici urmă de linte. Îl întreb, aşa, într-o doară, despre scopul vizitei mele. Stă câteva clipe pe gânduri, după care zice înciudat că el însuşi nu s-a mai dedulcit la o astfel de legumă de mult, de foarte de mult. Şi asta fiindcă, după câte ştiu, linte nu se mai cultivă. Nu mă las şi-l chestionez despre bob – o altă delicateţă obişnuită în meniul ţăranilor de odinioară.

Mâncarea americănească

De data asta se vede treaba că l-am cam enervat.

– Domnule dragă, replică omul meu, de când s-au vremuit vremurile de altă dată, gata cu tradiţia. Cui ce-i pasă la ce ne înghesuiam noi altcândva? Acum se mănâncă americăneşte.

Pe fugă şi cu tocături. Fără gust! Dar vezi şi dumneata – aşa sunt timpurile. Noi, ăştia bătrâni, ne-am cam mâncat mălaiul! Şi bine înciudat pe neputinţa mea de a mă înfrupta dintr-o supă de linte, altcândva ciorba de fiecare zi a soldatului român, nu mă las totuşi şi iau la întrebări un vestit bucătar de la poate cel mai preţios local bucureştean. Aşa aveam să aflu, nu fără mirare, că lintele ori bobul au devenit legume de lux, exotice aproape, ce onorează, la propriu, distinsele dineuri ori feţe de dregători.

În căutarea produselor neaoşe

Şi interlocutorul meu mai adaugă absenţa a mai bine de 300 de alte legume ori ingrediente, neaoş româneşti, care au trecut în uitare. Cum au fost date la spate reţete româneşti de bucate, care, între cele două războaie şi chiar după făceau deliciul cârciumioarelor ori marilor restaurante? Este poate prima ruptură în care românii au sfârşit-o cu tradiţia. Cine mai ştie astăzi despre hazmaţuchi, gulioare, măcriş, agrişe, gălbenele ori de dresul ciorbelor cu zarzăre, corcoduşe etc.?

Nici măcar atât de ofertantul sortiment de cărnuri din animale domestice, păsări, pescărie, vânat nu mai intră în bucătăria românească de astăzi, mai totul încheindu-se cu meniuri monotone, fără gust şi fără „vino-ncoa“. Ei bine, de ce vă spun toate acestea aici şi acum? Pentru că lipsa de respect pentru tot ceea ce este românesc a mers până la capăt. Roşiile, vinetele, salatele, castraveţii, dovleceii, ardeii graşi, gogoşarii, varza şi continuând cu fructele şi-au pierdut identitatea românească, gustul specific, fiind înlocuite cu soiuri şi hibrizi de pripas, făloşi în aspect, serbezi şi fără conţinut în esenţă.

Pericolul e fără egal. Ceea ce este venetic, apatrid adică, induce într-o tradiţie cu excepţionale calităţi lipsa de apetit, fadul şi, nu în ultimă instanţă, bolile. Mâncăm prost, înghiţim orice şi aproape nu băgăm în seamă gusturile. Deşi, românul a zis, eşti ceea ce mănânci. Şi aşa şi suntem! Obezitatea a devenit problemă de sănătate generală. Bolile genetice fac ravagii. Aşijderi cancerele. Şi tot ca ele bolile cardiovasculare. Speranţa de viaţă mai generoasă cu generaţia vârstnică dă semne de oboseală când e vorba despre tineri.

Am devenit deja o ţară îmbătrânită. Natalitatea ne decimează speranţele, fiindcă în numai 5-10 ani vom ajunge la o populaţie de doar 16 milioane de locuitori. Medicii luptă cu rezultatele finale. Cu bolile. Mai prezente şi mai vorace acum ca de când ne ştim. Cauzele rămân însă, din păcate, lipsite de interes. Între ele însă ruptura cu felul nostru de a fi şi a ne hrăni, abandonarea tradiţiei sunt dintre cele esenţiale. Avem un trecut, o experienţă bogată. Trebuie să ne consolidăm însă viitorul.

Un mâine românesc!

G. VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 611



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI