Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Dogarii satelor

Lemnul este mai valoros decât aurul. Acesta este crezul unui om împlinit, care a descoperit cum o meserie străveche se poate îngemăna cu pasiunea. A fi dogar în anul de graţie 2010 seamănă mai mult cu munca unui artist aflat într-o confruntare internaţională. Adrian Aldea, dogar din comuna Ceptura, judeţul Prahova, a ajuns să practice această meserie din pură întâmplare. Iniţial a vrut să devină inginer proiectant, dar până la urmă a ajuns dogar. Nu unul tradiţional, ci un artist în meseria sa.

A început cu o rindea, o daltă şi un ciocan

După un an la Şcoala de Arte şi Meserii Urlaţi, când şi-a dat seama că nici nu ştia cum se desface un butoi, s-a dus la cel mai cunoscut dogar din Prahova şi l-a rugat să-l ia în ucenicie. Avea doar 14 ani. La terminarea uceniciei, s-a angajat zilier la o societate viticolă de stat, unde s-a văzut un om dărâmat în faţa butoaielor de mărimea unui vagon. Zestrea lui de început cuprindea o rindea şi o masă de tras manuală. Sculele le-a căpătat de la meşterii mai bătrâni, altele au fost moştenire de la străbunici. Pe unele chiar le-a confecţionat singur.

Începutul afacerii

Acum opt ani, a pornit afacerea pe cont propriu, ca persoană fizică autorizată. Prea mulţi bani nu câştigă, doar atât cât să se întreţină decent. Ca să se afirme, i-ar trebui un împrumut, dar la bancă este exclus, din cauza condiţiilor aspre de creditare, iar la fonduri europene nu are acces pentru că nu dispune de spaţiu suficient.

Procesul de fabricaţie

În opinia lui Adrian, cel mai bun lemn pentru butoaie este stejarul. Chiar şi whisky original se prepară în butoaie din această esenţă.  Uscarea lemnului este foarte importantă. De el depinde calitatea butoiului. Buşteanul trebuie să aibă între 40-70 cm în diametru. După ce se debitează, se ţine un an şi jumătate la uscat, în aer liber, timp în care o dată sau de două ori pe săptămână se udă cu apă, indiferent de temperatura şi umiditatea din atmosferă. Foarte importantă este stivuirea, doagele trebuie să fie spaţiate, ca să se asigure aerarea.

Croirea butoaielor

Se confecţionează pe rând doagele şi, după ce butoiul se încheie, se face focul în centru, operaţiune care se numeşte focărit. Se realizează apoi finisarea, gărdinirea (confecţionarea şanţului pentru capac) şi păpurirea. Focăritul este foarte important, pentru că facilitează schimbul de tanin dintre fibra de lemn şi vin. Acest transfer se face timp de trei ani. După această perioadă, butoiul se desface şi se recondiţionează, pentru a reactiva taninul şi a facilita din nou acest schimb. După alţi trei ani, butoiul intră în perioadele de recondiţionare repetată. Aceasta este diferenţa dintre vinul ca băutură şi vinul ca aliment.

O singură icoană

Că a ridicat meseria la rang de pasiune stau mărturie şi icoanele sculptate în lemn, la care meşterul dogar migăleşte din când în când. Cereri ar avea, însă îi lipseşte timpul liber. O singură icoană a păstrat, prima pe care a sculptat-o. Nu a avut inimă să se despartă de ea, deşi i s-au oferit sume mari. Spune că, dacă ar avea nişte bani disponibili, ar planta un hectar de pădure, pentru că lemnul înseamnă sănătate.  În timp ce vorbeşte, mânuieşte cu grijă butoiul. Pare că urmează un ritual, încercând să surprindă cu smerenie o fărâmă din viaţa lemnului.

Luminiţa MUŞAT
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

Vizualizari: 2305



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI