Dispreţul pentru rodnicia pământului

O economie sănătoasă nu poate neglija sau lăsa la voia întâmplării rodnicia pământului exprimată prin produsele agricole realizate în primul rând de culturile în arabil, urmate de produsele animaliere obţinute pe pajişti, de resursele economice şi de protecţia oferită de păduri. În toate ţările, cheia succesului, până la urmă, se află în mâna conducătorilor şi a celor care trudesc pentru agricultură şi silvicultură, depinde de atitudinea lor faţă de pământ.

Ce facem noi în această direcţie, în ultimele două decenii, nu este greu de observat. În linii generale, se remarcă o atitudine de delăsare şi chiar dispreţ faţă de rodnicia pământului, ca în exemplele de mai jos:

- scoaterea din circuitul productiv a unei mari suprafeţe de terenuri arabile şi pajişti situate pe soluri fertile, pe care s-au construit haotic locuinţe, depozite etc., în loc ca acestea să se amplaseze pe terenuri neproductive;

- necultivarea terenurilor arabile lăsate pârloagă şi aplicarea unei agrotehnici neperformante pe mai mult de jumătate din suprafaţă. Aceasta determină şi sporirea rezervei de seminţe de buruieni din sol în proporţie alarmantă, care va crea mari probleme cel puţin următoarelor două generaţii de fermieri;

- abandonarea plantaţiilor de pomi fructiferi şi vii, a sistemelor hidroameliorative;

- distrugerea complexelor zootehnice, a serelor şi a altor construcţii care au pus în valoare rodnicia pământului, priceperea şi vrednicia agricultorilor noştri;

- abandonul pajiştilor montane după înjumătăţirea efectivelor de bovine şi ovine şi reinstalarea vegetaţiei lemnoase pe aceste suprafeţe, unele împădurite deja;

- exploatarea neraţională a pădurilor cu dezechilibrele majore produse în mediul înconjurător. Amintim doar inundaţiile catastrofale, alunecările de terenuri şi alte dezastre din ultima vreme, care stau mărturie pentru greşelile noastre şi multe altele.

Din cele prezentate rezultă că ne facem vinovaţi faţă de generaţia actuală şi cele viitoare pentru dispreţul profund pe care l-am avut şi persistăm să-l avem faţă de rodnicia pământului nostru.

Acum, după patru decenii de la începuturile colectivizării forţate şi două decenii de tranziţie dezorganizată, ne-am întors cu spatele la rodnicia pământului strămoşesc. Ne mai mirăm de ce importăm 70-80% din alimente, care au o singură calitate, aceea de a fi cele mai scumpe din întreaga Uniune Europeană şi lucrurile nu se vor opri aici, din păcate.
Diriguitorii noştri din ultimul timp nu au sesizat pericolul imens produs de dispreţul din ultima vreme faţă de rodnicia pământului. După unele aprecieri demne de încredere, el ar putea hrăni aproape 80 milioane de oameni, în vreme ce noi acum asigurăm hrana pentru abia 4-5 milioane. În această situaţie, mai mult decât limită, este de ajuns un singur an secetos ca la noi să bântuie foametea şi alte mari neajunsuri sociale.

Ce ne vom face când va apărea la orizont criza alimentară globală şi nu vom avea cui să ne adresăm pentru hrana cea de toate zilele? Poate atunci ne vom întoarce faţa spre rodnicia pământului pe care îl avem, unul dintre cel mai bun de pe acest continent!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu