Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Descântec de gripă nouă
E bine să ajungeţi la medic!

Gripa nouă, numită şi porcină, bagă cel mai adesea, la ţară şi la oraş, lumea în fibrilaţii. Ştirile de la televizor şi din ziare sunt departe de a fi unele liniştitoare. La primele posibile semne ale bolii care face ravagii de ceva timp şi pe la noi, oamenii se duc la medicul de familie sau la secţiile de boli infecţioase din oraşele vecine, ca să primească îngrijiri medicale. Şi, totuşi, la început de mileniu trei, babele de la ţară încearcă să ţină piept pandemiei de gripă nouă prin incantaţii, zic ele, magice.

Leac de Vărbila

Satul Vărbila, al comunei prahovene Iordăcheanu... A plouat destul de mult şi, la cimitirul din localitate, unde pânza freatică este foarte aproape, morţii înoată – de nu or fi luat-o din loc, de-a binelea – în apa din morminte. De vreo zece ani, tot aşa se întâmplă. Doar dai un pic cu casmaua ca să faci o groapă şi apa ţâşneşte ca petrolul din Dallas. Darmite să mai şi cadă puhoi de ploaie...

Doar tangenţial amintesc că, peste drum de cimitir e şcoala... Sătenii s-au obişnuit cu apa din gropile unde îşi aduc morţii, nu mai e nimic ciudat. Ba nici nu mai cumpără haine noi pentru decedaţi, că şi aşa se strică în apă. Autorităţile locale caută, tot caută, soluţii. Adică să facă un nou cimitir, în marginea satului. De la Direcţia Sanitară Prahova nu a prea venit cineva pe aici, ca să vadă dacă e pericol de vreo epidemie de hepatită.

Şi, în fosta cârciumă de lângă cimitir şi şcoală, transformată în... dispensar, de au rămas beţivii fără „obiectul muncii“, lumea vorbeşte... Nu despre morţii îngropaţi în apă, ci despre gripa nouă. Cică ar exista, deşi nu s-a prea dus vestea despre eficienţa lui, un descântec. E vechi, se folosea când românul şi ţiganul din Vărbila făceau deopotrivă gâlci, dar n-ar fi lipsit de utilitate şi acum, când boala asta venită din Mexic îşi întinde mrejele şi pe la noi.

Magia firelor de mătură veche

Am scos plaivazul şi agenda şi, pentru cultura mea generală, am notat, cât am putut de exact, paşii. Întâi, în faptul serii – în afară de duminică – se iau trei sau nouă fire de mătură veche din gospodărie. Din ele se face, legate cu un fir roşu de lână, un bucheţel. Alături, se pune un săculeţ cu sare grunjoasă, fierbinte, care, în timpul descântecului ajunge la o temperatură suportabilă, un pahar de ţuică şi un castron cu hrean ras. Bolnavul este aşezat pe un scaun şi cea care descântă, de preferinţă o femeie în vârstă, îl loveşte peste frunte cu firele de mătură şi îl freacă pe mâini, în timp ce incantaţia curge în încăperea oarecum cufundată în întuneric:

„Pe luna cu stelele/Veniră gâlcile/Şi toate boalele/La pieptul lui... Cutare. Îl luai/Îl scuturai,/Gâlcile le fărâmai/Cu mătura le măturai/De la Cutare le curăţai,/Ca poala Maicii Domnului îl lăsai/Curat şi luminat/Ca argintul strecurat/De gâlci neîndurerat./Dar unele au rămas/Vacile să le pască/Trei mătuşi să le păzească/Una şchioapă nu putea,/Alta oarbă nu vedea/Şi-una surdă n-auzea./Şi veniră nouă voinici/cu nouă măciuci/Şi pe gâlci tăbărâră,/Până mii de fărâmi le făcură./Eu cu mătura le luai/De la Cutare le-depărtai/Peste nouă mări şi nouă ţări le aruncai./De rămase Cutare curat şi luminat!“

Apoi, din sarea caldă se iau între degete câteva cristale şi se freacă bine cerul gurii bolnavului. Ca dezinfectant, se foloseşte ţuica din pahar, apoi pe pieptul suferindului se pun restul de sare şi hreanul ras.
Cică, inclusiv gripa nouă, fuge după aşa ritual...

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 859



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI