Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

De veghe la măreţia Codrilor Bucovinei

Personajul rubricii de faţă, inginerul Franc Mihai MIHEŢIU, are credinţa că, în perioada mandatului său la conducerea silviculturii sucevene, patrimoniul pe care îl gestionează va rămâne nu numai intact ca suprafaţă, dar şi într-o stare de producţie care să-i garanteze perenitate veşnică. Prognoza sa are la bază soliditatea şi structura actuală a fondului silvic, dar mai ales profesionalismul specialiştilor din acest sector. Deasupra acestora se află legământul sfânt între bucovineni şi pădurea care le asigură atât suportul natural, cât şi cel material al existenţei multora dintre ei.

Omul bun şi codrul falnic

Statistic vorbind, patrimoniul silvic al judeţului Suceava însumează aproximativ 370.000 ha, grupate pe ocoale silvice care poartă întreaga răspundere a administrării pădurilor. Spre deosebire de alte locuri, pădurarii din Codrii Bucovinei veghează nu numai la conservarea şi dezvoltarea fondului silvic aflat în proprietatea statului, ci şi asupra integrităţii şi întreţinerii celor 100.000 ha retrocedate sătenilor.

Domnul Miheţiu este departe de a-şi asuma rolul primordial în gestionarea avuţiei pe care o reprezintă pădurile din „Ţara fagului“. Fundamentul organizării silviculturii moderne în ţinutul Sucevei a fost pus de dascăli şi strategi care au pregătit în timp actuala stare productivă a Codrilor Bucovineni. Dintre marii dascăli el îl evocă pe prof. dr. Ioan Milescu, care a făcut din şcoala bucovineană a doua şcoală silvică din România, după cea din Braşov. El a avut şi şansa de a-şi desăvârşi profesia sub îndrumarea unor specialişti care ştiau în fiecare colţ de codru până şi „care frunză bate când vântul nu bate“.

Dihonia poartă haine bisericeşti

Nu de ieri şi nici de alaltăieri, specialiştii cărora autorităţile statului le-au încredinţat gestionarea celui mai mare fond silvic din România sunt supuşi unor presiuni care au ca singur scop acapararea unei treimi din pădurile Bucovinei.

Această treime înseamnă peste 170.000 ha de păduri acoperite cu fagi, stejari sau molizi ajunşi la vârsta maturităţii depline. Nu este singurul caz în ţară în care moştenitori cu acte falsificate pretind să li se dea ceea ce nu li se cuvine. Dar în cazul de faţă, cei care jinduiesc la prăduirea codrilor Bucovinei se ascund sub sutană ortodoxă, deşi mulţi dintre ei au călcat într-un locaş sfânt doar în calitate de turişti. Se vorbeşte mult prin satele bucovinene despre duhurile rele ce mână în luptă aceste înalte feţe bisericeşti care continuă să jure strâmb pe crucea ce le atârnă de gât, dar oamenilor le este frică să arate cu degetul spre starostele lor.

La tulpina stejarului din Râşca

Cariera de silvicultor cu diplomă a domnului Miheţiu a început la Ocolul Silvic Râşca, unde avea să intre nu numai în tainele creşterii copacilor, ci şi în intimitatea „omului forestier“, fără de care orice gând bun, orice strategie ştiinţifică nu au nicio valoare practică. Vorbind despre şansa vieţii sale, el pune în prim-plan corectitudinea şi profesionalismul celor care l-au ridicat treaptă cu treaptă până la calitatea de manager general al silviculturii sucevene.

Unul dintre ei este actualul director al Regiei Naţionale a Pădurilor, inginerul Valerian Solovăstru. De la el a preluat, în primul rând, obligaţia de a asigura implementarea strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi scurt. A mai preluat şi o misiune ce pare imposibil de împlinit: câştigarea bătăliei cu „ortodocşi“ de la Fondul Bisericesc Român.

BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

Vizualizari: 699



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI