Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Dăunătorii polifagi Agriotis spp. Elateridae – Coleoptera

Răspândire

Numeroase specii de gândaci pocnitori se întâlnesc în Europa, Siberia, Asia Centrală, Orientul Apropiat şi Mijlociu, precum şi în America de Nord. În condiţiile de la noi, cele mai dăunătoare specii de Agriotes spp. sunt: A. Obscurus, A. Lineotus, A. Ustulatus.

Gândacii pocnitori

Biologie şi ecologie: Gândacii pocnitori iernează în sol, iar insectele adulte şi larvele de diferite vârste se găsesc într-o lojă formată din grăunciori de pământ. Prin lunile martie-aprilie adulţii ies la suprafaţa solului, ducând o viaţă nocturnă, foarte rar putând fi întâlniţi şi ziua; spontan ei se întâlnesc în zilele însorite pe diferite plante cultivate. Ei depun ouăle de regulă în preajma locurilor unde au apărut.

Copulaţia are loc în decursul lunii mai, până la finele lunii iunie; ouăle sunt depuse în crăpăturile solului la câţiva cm adâncime, izolate sau în grup de câte 5-20, adesea în şiruri de 3-4 bucăţi. O femelă poate depune până la 200 de ouă; ele preferă terenurile înierbate cu graminee şi leguminoase, deoarece temperatura din aceste locuri este mai joasă şi umiditatea solului este mai ridicată, permiţând incubaţia ouălor şi dezvoltarea larvelor din prima vârstă. În contact cu aerul cald şi uscat, ouăle pier repede.

Incubaţia durează în jur de 40 de zile; după apariţia larvelor, ele au un regim de hrană detritifag şi fitofag, dar pot consuma şi rădăcini de graminee, boabe în germinare, tuberculi de cartofi etc.

Larvele năpârlesc anual de 2 ori. La completa dezvoltare, prin luna iunie, larva sapă o cavitate într-un bulgăre de pământ în care se transformă în pupă. Stagiul de pupă decurge aproximativ 1 lună, după care se transformă în insectă adultă, apariţie care coincide cu lunile august-septembrie. În lojele în care s-au transformat în pupă, adulţii rămân până în primăvara următoare. Gândacii pocnitori, în funcţie de specie, de condiţiile de mediu şi de nutriţie, au un ciclu al evoluţiei eşalonat pe 3-5 ani.

Larvele de gândaci pocnitori rezistă la temperaturi scăzute, astfel explicându-se hrănirea şi dăunarea lor în lunile ianuarie şi februarie. Un mare pericol pentru culturile de cereale, plante tehnice, leguminoase şi plante medicinale.

Combatere

Gândacii pocnitori atacă diferite plante de cultură, cum ar fi: cereale, leguminoase, plante tehnice etc. La legume atacă speciile de umbelifere, cauzând la nivelul rădăcinilor goluri tubulare uscate pe care se instalează ulterior diferite bacterii şi ciuperci saprofite care îi degradează ţesuturile. Atacă castraveţii, pepenele verde prin atac la germinarea seminţelor, producând pierderi în cultura porumbului prin atacul pe care îl produce atât la seminţele în germinaţie, cât şi la nivelul coletului.

Combatere: rotaţia culturilor – ca plante bune premergătoare sunt leguminoasele, drenarea terenului cu exces de umiditate, îngrăşarea terenului cu carbonat de calciu 4-5 t/ha. Pentru corectarea acidităţii solului se administrează îngrăşământul pe bază de azot, care favorizează dezvoltarea plantelor. Se recomandă prăşirea repetată la începutul perioadei de vegetaţie pentru a distruge plantele-gazdă. Dintre măsurile curative, combaterea chimică este principala metodă de distrugere o larvelor. Acţiunea de combatere trebuie să înceapă cu tratarea seminţelor la semănat cu diferite insectofungicide recomandate de literatura de specialitate.

Ing. Gavril CRĂSNEANU, CLCA Ardud
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

Vizualizari: 2037



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI