Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Dascăl în pustiu

De un sfert de secol, Veneţia Spiridon este cadru didactic la şcoala din satul Ţăcău - comuna Măraşu din Insula Mare a Brăilei. „Mă simt şi mamă, şi dascăl“, a sunat confesiunea învăţătoarei prin intermediul căreia generaţii la rând de „băltăreni“ au învăţat buchea cărţii.

Balta Brăilei are de prin ’82 o doamnă considerată „Veneţia“ ei. Era anul când actuala coordonatoare a şcolii din micul şi îndepăr­tatul sat din Insula Mare a Brăilei era adoptată de comunitate, prin căsătoria cu unul de-al lor. Trei ani mai târziu, intra în tagma dascălilor, lucrând ca şi cadru necalificat timp de cinsprezece ani. Anul 2000 a găsit-o pe temerara Veneţia Spiridon la conducerea şcolii cu Clasele I-VIII din satul Ţăcău. „Am muncit enorm aici, dar am şi satisfacţia că am plămădit destine.

Mă simt şi mamă, şi dascăl. Marea majoritate a copiilor de aici mi-a trecut prin mână. Este un sentiment aparte“, a declarat pentru Lumea Satului Veneţia Spiridon.  La şcoala din Ţăcău învaţă în prezent 63 de copii în clase simultane. Astfel, de dimineaţă învaţă copii din două clase, I-III şi II-IV, în timp ce după-amiază cei din a V-a şi a VI-a, iar separat cei din a VII-a şi a VIII-a. În clasele simultane sunt cel mult 16 elevi, iar în celelalte maximum 12.

„Am prins vremuri foarte grele când, neavând drum în sat, îi căram pe copii în spate până la şcoală din cauza noroaielor. Nu era nici doctor, nici poliţie, nici preot. Astăzi lucrurile s-au mai schimbat puţin. Şcoala a fost reabilitată în 2008 şi dispune de un laborator de informatică şi Internet.“

Confesiunile dascălului despre…

...Biserică. „Cum nu avem încă biserică, vin câte doi preoţi la câte un eveniment şi se ceartă. Pomana e un fel de circ al preoţilor. Văzându-i, oamenii se întreabă dacă nu cumva e mai bine fără ei. Pentru a-ţi mărturisi credinţa în Dumnezeu e bine să ai şi un lăcaş sfânt, dar rugăciunile de seară şi dimineaţă pot fi la fel de adevărate şi în lăcaşul tău. Mai ales atunci când îl rogi pe Cel de Sus să-ţi îndrume paşii spre lucrurile bune şi să te ferească de păcat.“

...Şcoala din sat. „Se aude că din toamnă vor desfiinţa şcoala şi o vor muta la Măraşu. Nu ştiu dacă este cea mai bună soluţie. E drept că se vor reduce cheltuielile aferente câtorva cadre didactice de aici, dar vor apărea în schimbul acestora altele pentru şoferii care vor transporta copii de aici până în Măraşu. Şi apoi va mai fi şi o grijă în plus pentru părinţii copiilor din Ţăcău cu această navetă zilnică.“

Este vorba de transportul a 63 de copii din toamnă până în vară, cu patru curse pe zi. Drumul este rău şi vara, darmite iarna pe vreme de viscol. De bine de rău, în satul Măcău copiii făceau cât de cât şcoală, ştiau de disciplină şi dovedeau o bună creştere în relaţiile cu sătenii. Navetismul n-a fost şi nu poate fi un mijloc de educaţie. Ca să nu mai spun că este penibil să faci economii cu salariile dascălilor şi să plăteşti în prostie şoferi, carburanţi şi reparaţii pentru nişte maşini care pe vreme de iarnă reprezintă un pericol pentru viaţa copiilor.“

...Baltă. „M-am ataşat mult de locul ăsta şi n-aş mai putea să plec. Cred că la început n-am conştientizat pe deplin izolarea de lume. Este greu, dar şi frumos. Mai ales atunci când vezi copilaşii de ieri oameni în toată firea la casa lor. Nu mai spun ce poate simţi în inima lui un dascăl ajuns şomer, alungat de la menirea sa fundamentală.“

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

Vizualizari: 680



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI