Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Certeze, un sat prea „făţos“

În rândurile ce urmează încercăm o radiografie poate a celei mai „făţoase“ comune din România, dacă nu din Europa. Este vorba despre Certeze. O comună fenomenală. Grandioasă. Măreaţă. Care poate fi uşor confundată cu vreun cartier rezidenţial de prin marile metropole fără nicio idee arhitecturală. Ea pare a nu avea elemente în comun cu nicio comună de pe la noi. Cu atât mai puţin cu Bătrâni...

De la daci cu gaci, la europeni în sacouri

Bucureştiul unde pentru noi, românii, se dă ora exactă, este doar un oraş din sud-estul Europei. Comuna Certeze din judeţul Satul Mare este un fel de buric al Terrei. Cel puţin din punctul de vedere al modului de viaţă şi civilizaţie.

Aşezată în partea de nord-est a Ţării Oaşului, la oarece distanţă şi de Satu Mare şi de Sighetul Marmaţiei, comuna este formată din trei sate: Certeze, Huta Certeze şi Moiseni. Are 5.600 de locuitori – toţi gospodari şi meşteri pricepuţi într-ale lemnului, pietrei şi chiar creşterii animalelor. O mare parte dintre ei sunt plecaţi la muncă prin toate ţările lumii. Şi nu de acum, ci încă de pe vremea lui Ceauşescu. Iar după cum se laudă, impresionează străinii cu arta şi priceperea lor.

Între arhaism şi grandoare

De fapt, ceea ce ar trebui precizat din capul locului este misterul neaoş pe care îl degajă localitatea: pe de-o parte este comuna unde se păstrează ritualurile şi tradiţiile de acum mai bine de două mii de ani. La fel se îmbracă oamenii la sărbători, la fel se gătesc de evenimentele principale din viaţa lor, la fel ţipuesc, la fel pun porumbul ori lemnele de foc în căruţele trase de cai sau boi, la fel fac şi beau renumita pălincă, la fel îşi îngroapă morţii.

Pe de altă parte, Certeze este, să zicem, un loc grandios. Locuinţele, adevărate palate, nu au nimic comun cu casele micuţe şi joase, obişnuite satelor româneşti. Oamenii nu îşi mai numără de multă vreme bănetul în lei, iar apa nu constituie vreo problemă pentru localnici. Maşinile luxoase fac parte din peisaj.

Totul e soare, lună, stele, bec, adică e luminos de curat. Florile zâmbesc şăgalnic de peste tot. Multe dintre aceste lucruri deosebite sunt aşa de dinainte de Revoluţie, când oamenii munceau, ca şi azi, mai ales pe la străini.

Ceea ce m-a impresionat foarte mult este faptul că, odată întorşi de pe meleagurile străine, pe unde şi-au făcut averile, certezenii, pe lângă investiţiile proprii, făcute prin gospodării, dau din buzunarul lor bani – mulţi! – pentru realizarea unor obiective de interes cetăţenesc din localitate. De exemplu, dispensarul comunal urmează să fie ridicat şi dotat în totalitate cu bani de la locuitorii comunei. Nu de la buget, de oricare fel ar fi el, nu de la felurite programe din Uniunea Europeană...

Adevărul este că întreaga Ţară a Oaşului (cu toate cele 16 localităţi ale sale), din care face parte şi Certeze, emană împletirea aceasta stranie de vechi şi nou, de tradiţie milenară şi globalizare stringentă.

Ambiţie şi mândrie de Certeze

Pare că e mai simplu să fii primar la Certeze decât în oricare altă aşezare. Fenomenul infracţional e scăzut, căci lumea e plecată din zorii zilei la muncă – sau, cum spuneam, prin cele străinătăţuri – cârciumi în localitate nu sunt, ca oamenii să se îmbete şi să fie puşi pe harţă, 250 de săteni au propriile afaceri în sat, alţii s-au implicat în afaceri în alte colţuri de ţară.

Străzile sunt aproape în totalitate asfaltate; agroturismul se mişcă binişor, probleme mari şi fără rezolvare nu sunt. Aşa că primarul Vasile Mihoc nu s-a încartiruit în niciun partid şi nici nu are de ce să facă asta. Nu aşteaptă bani şi favoruri de la nicio formaţiune politică. Vorbeşte cu toţi la fel, îi tratează aşişderea pe toţi.

Sub lupa comisarilor europeni

Vasile Mihoc este la al doilea mandat şi are planuri de viitor. Vrea să facă zona cu adevărat turistică. Uniunea Europeană a pus deja ochii pe Certeze şi se implică binişor cu fonduri pentru ca acest deziderat să devină realitate. Natura şi oamenii au făcut ce trebuia, aşa încât turiştii sunt încântaţi de ce văd. Face unul casă mare, face şi vecinul.

Pune unul flori în faţa gardului, pune şi celălalt de alături. Dă unul bani la dispensar, contribuie mintenaş şi ălalalt, categoric, cu o sumă mai mare. Face unul nuntă cu o sută de invitaţi, prietenul cheamă două sute la nunta pe care o face. Are unul o afacere, celălalt investeşte în două. Cam aşa stau lucrurile la Certeze.

Din niciun colţ de Românie nu pleacă autobuzele şi microbuzele spre inima Europei, ca de la Certeze. Poate şi de aceea tinerii, mereu pe drumuri, mereu între două mijloace de transport, nu au timp să facă, aşa cum ar vrea primarul, copii. Înalţă case, muncesc, investesc, dar la viitor nu par să se gândească.

Proiecte de realizat

Paradoxal, în Certeze nu există canalizare şi nici gaze. Dar racordarea se va face curând. Se vor construi o şosea de centură, o pârtie de schi, se va moderniza un drum forestier. Urmează apoi introducerea Internetului în fiecare casă.

Ele par însă un fel de mizilicuri faţă de programul de agroturism, de investiţiile pentru captarea unor ape minerale, de punerea în mişcare a unor cariere de garnit. Vor veni şi fonduri de la diferite foruri şi diferiţi investitori, veniţi de departe, dar şi de la oamenii locului, care nu se dau în lături să contribuie la bunăstarea comunei lor.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

Vizualizari: 2994



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI