Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

„Cercetarea ştiinţifică din agricultură este decapitalizată“

• Cristian Hera, vicepreşedintele Academiei Române, preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti“

– Pe toţi ne interesează sau ar trebui să ne intereseze problema securităţii alimentare. Dar, înainte de a vorbi de acest fapt, să discutăm despre  anul agricol încheiat care nu a fost tocmai rău.

– Am avut recolte bune în anul agricol 2010-2011. Această afirmaţie o face unul care a lucrat 54 de ani în agricultură şi un asemenea an, în care să obţii culturi bune la grâu şi porumb, întâlneşti foarte rar. În cariera mea, dacă 5 ani au fost asemănători anului 2011. Toamna lui 2010 a fost favorabilă pentru însămânţarea culturilor, iar iarna am avut precipitaţii, fără temperaturi negative mari şi culturile înfiinţate au trecut bine peste iarnă. Un an nu seamănă cu altul, fiecare are particularităţi care se accentuează în contextul încălzirii globale.

– S-a semănat în condiţii vitrege anul acesta, iar la rapiţă lucrurile stau prost.

– Îngrijorarea fermierilor e justificată atunci când umiditatea nu e corespunzătoare lucrărilor de pregătire a terenului, arăturii sau chiar a patului germinativ. În multe regiuni însămânţarea s-a făcut în condiţii mai puţin favorabile. Nici după însămânţare nu au venit precipitaţii care să asigure răsăritul plantelor. Din nefericire, în alte zone au căzut cantităţi extrem de mici de precipitaţii care au dus la încolţitul seminţelor şi răsăritul plantelor, dar, din cauza secetei excesive ce a continuat, pe fondul secetei pedologice a apei din sol, plantele s-au uscat.

Agricultura trebuie să devină o prioritate

– Aţi călătorit mult în ultima vreme, China, Budapesta. Care a fost scopul călătoriei în China?

– Aş vrea să încep cu altceva. Cu 3 săptămâni înainte de China, a avut loc la Bruxelles o reuniune internaţională, organizată de Direcţia Generală de Cercetare din UE, dedicată Ştiinţei - fundament pentru siguranţa alimentară. Am moderat una dintre cele 4 sesiuni care a fost axată pe problema securităţii alimentare. În condiţiile actuale de creştere a populaţiei, a schimbărilor climatice globale, înrăutăţirii stării de fertilitate a solurilor, diminuării resurselor de apă pe plan mondial şi a biodiversităţii, problema siguranţei alimentare devine tot mai importantă. Au fost discutate principalele aspecte care să conducă la diminuarea factorilor ce o afectează.

Mai mult, am reuşit să convingem factorii de decizie din UE ca în viitoarele programe să se asigure prioritate agriculturii. E pentru prima dată când din bugetul UE se acordă peste 30% agriculturii şi tot pentru prima dată când din bugetul cercetării ştiinţifice din CE, aprobat de către Parlamentul European, se alocă o cotă aparte pentru cercetarea ştiinţifică din agricultură. Am făcut această referire pentru că am convingerea că ceea ce s-a întâmplat acolo trebuie să influenţeze factorii de decizie din România să acorde atenţia cuvenită agriculturii. Mereu am specificat nevoia unei legislaţii speciale pentru cercetarea ştiinţifică din agricultură, iar anul acesta a fost, în sfârşit, votată Legea nr. 72/2011.

O altă manifestare de răsunet, cu participarea unora dintre cei mai buni specialişti pe plan mondial în domeniul teoretic al ingineriei genetice şi în domeniul realizărilor din domeniul biotehnologiei agricole, a fost  Primul Congres Mondial de Biotehnologii în Agricultură ce a avut loc în China. Am prezentat o situaţie a agriculturii româneşti în care menţionam că, până la 1 ianuarie 2007, România a fost ţara cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu soia modificată genetic, dar, odată cu intrarea în UE, această cultură a fost interzisă – de la 300.000 ha avem acum cam 30.000 ha cu soia nemodificată. Mai mult, în cadrul reuniunii de la Bruxelles am arătat că UE aprobă importurile de soia din statele cultivatoare de soia modificată genetic, dar că fermierii noştri nu o pot cultiva. La Forumul ştiinţei mondiale de la Budapesta, cu participarea a 7 laureaţi ai premiului Nobel, s-a ajuns la concluzia că nu pot fi făcute progrese sustenabile fără valorificarea rezultatelor ştiinţifice. A venit momentul ca agriculturii, ştiinţelor agricole să li se acorde atenţia cuvenită.

Defrişările, o cauză a încălzirii globale

– Se vorbeşte tot mai des despre dispariţia pădurilor. Recent a avut loc la Academie o întâlnire importantă...

– A avut loc o dezbatere naţională, în Anul Internaţional al Pădurilor, privind rolul şi importanţa lor în contextul schimbărilor climatice globale. Am acceptat cu plăcere să prezint un material referitor la tradiţie şi continuitate în promovarea conceptului agrosilvic. Dacă noi aveam cândva 60% din suprafaţa ţării ocupată cu păduri, cam 35-36% până în 1990, în momentul de faţă este undeva la 26-27%. Suntem pe locul 11 în UE din acest punct de vedere. De aceea această întâlnire cred că va avea un ecou pentru oprirea acestui dezastru al distrugerii pădurilor. La nivel planetar, efectul de încălzire globală se poate diminua dacă spaţiul verde va fi mai extins.

La discuţiile de la Academie, dar şi din Budapesta, ministrul Cercetării şi Tehnologiei, cât şi ambasadorul Braziliei în România remarcau cu regret că, din cauza extinderii culturii de soia, se intră tot mai mult în pădurea amazoniană care are un teren deosebit de fertil. Asta conduce la creşterea cantităţii de CO2 care nu mai e absorbit de pădure şi la continuarea efectelor negative ale încălzirii globale. Sunt probleme importante la care ştiinţa are datoria să răspundă, iar factorii de decizie legislativă şi executivă trebuie să ţină seamă, deoarece altfel ajungem să nu putem avea o securitate alimentară.

– Securitatea alimentară e ceva serios. Din punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă mi-aţi spus că ar fi nişte căi de evitare. Ce ne facem cu acest „divorţ“ între oamenii de ştiinţă şi factorul de decizie?

– Ca să răspund indirect, cred că toată mass-media trebuie să ajute la promovarea rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică pentru că am observat că e o reacţie puternică a factorilor de decizie la cele puse la dispoziţie de ea marelui public. Agricultura şi cercetarea trebuie să devină domeniul prioritar. Deşi agricultura României a făcut progrese, suntem încă departe de potenţialul pe care îl are. Solurile noastre erau invidiate în trecut, dar, acolo unde nu s-a aplicat o tehnologie corespunzătoare, fertilita­tea acestora a scăzut esenţial.

Cercetarea... mai aşteaptă

– Este pregătită ştiinţa agricolă românească să facă faţă acestui exigent examen reprezentat de evitarea crizei alimentare prin evitarea deşertificărilor, a creşterii bruşte a temperaturilor şi crearea de soiuri şi hibrizi care să corespundă noilor condiţii?

– În ultimii 25 de ani, cercetarea ştiinţifică din agricultură a început să fie decapitalizată, iar în ultima vreme fenomenul e tot mai accentuat. Când spun decapitalizare mă refer la cea a resurselor funciare, a resurselor productive (maşini, utilaje agricole) şi a resurselor umane implicate în cercetarea ştiinţifică. Acum, pentru cercetătorii tineri nu există o atracţie materială ca să vină în cercetare. Pentru rezolvarea problemelor majore ale agriculturii se impune o susţinere bugetară a cercetării ştiinţifice, creşterea calitativă şi cantitativă a personalului de cercetare. Am vizitat un laborator de biotehnologie în China care m-a impresionat cât era de dotat cu aparatură, iar cercetătorii aveau studii făcute în ţările avansate. M-a şi mâhnit că noi încă suntem departe de a realiza aşa ceva.

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 1, 1-15 IANUARIE 2012

Vizualizari: 627


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI