Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Căpuşele, vectori ai unor boli majore

Pagubele produse de căpuşe, la nivel mondial, numai la bovine se ridică la aproximativ şapte miliarde de dolari anual.

Căpuşele pot cauza îmbolnăviri severe şi, uneori, chiar fatale la om şi animale, ca urmare a toxinelor injectate odată cu saliva, consumului de sânge care poate duce la anemie gravă, inducerii unor stări alergice şi chiar a unui şoc anafilactic. În plus, rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii secundare, atrag muşte ale căror larve se dezvoltă pe plăgi şi reduc valoarea animalelor de fermă prin distrugerea pieilor. Prin ataşarea lor, căpuşele produc diferite dermatoze sau dishidroze ale pielii, durere sau tumefacţii.

Pe lângă acţiunea directă, căpuşele sunt vectori ai unor agenţi patogeni care produc boli atât la om cât şi la animale, fiind pe locul doi, după ţânţari, în ceea ce priveşte importanţa medicală şi veterinară. Dintre bolile majore transmise de căpuşe a căror evoluţie a fost semnalată şi în România, enumerăm: babesioza, encefalita transmisă de căpuşe, febra butonoasă, febra Q, boala Lyme.

850 de specii, urâte şi periculoase

Căpuşele cuprind un grup biologic cu peste 850 de specii, toate ectoparaziţi obligatorii, hematofagi (consumă sânge n.r.) care se hrănesc pe o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Studiul acestora a contribuit mult la înţelegerea şi controlul răspândirii bolilor infecţioase.

Printre factorii biologici care contribuie la potenţialul ridicat de vector al căpuşelor sunt hrănirea lentă până la 7-8 zile cu sânge, longevitatea, potenţialul reproductiv ridicat, duşmani relativ puţini şi sclerificarea mare a corpului care le protejează de stresul acţiunii factorilor de mediu.

Transmiterea transovariană (de la capuşa femelă, prin ouă, la generaţia următoare de căpuşe) contribuie la răspândirea şi menţinerea pe perioade lungi de timp, uneori ani de zile, a multor agenţi infecţioşi. Căpuşele nu sar şi nu zboară, însă se ataşează de corpul victimei. Singura cale de a parazita o nouă gazdă este contactul fizic.

Durata ciclului biologic al căpuşelor variază de la o specie la alta, depinzând de climă şi de comportamentul gazdei şi poate dura de la şase luni la câţiva ani.

După afinităţile ecologice, căpuşele se clasifică în căpuşe endofile şi căpuşe exofile. Cele endofile trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peşteri. Căpuşele exofile nu au habitat specializat. Ele se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a găsi gazdele. Dacă condiţiile sunt nefavorabile, se ascund în tufişuri sau în sol. Ataşarea de gazdă se face când animalele sunt la păşune, pentru căpuşele exofile, şi în perioadele de odihnă ale gazdei, pentru cele endofile.

Prevenirea invaziilor pe păşune

Controlul căpuşelor este în general realizat cu acaricide care le omoară şi previn infestarea animalelor o anumită perioadă de timp. Acţiunea directă pe teren constituie o „luptă“ ecologică prin cosirea ierburilor neconsumate de animale şi prin îndepărtarea tufişurilor favorabile pentru supravieţuirea căpuşelor în perioadele de viaţă liberă. Carantina, rotirea animalelor pe păşune şi limitarea accesului animalelor sălbatice pot fi folosite, de asemenea, în combatera căpuşelor.

Atenţie la protecţia ta!

Măsurile de prevenire cele mai eficiente constau în folosirea de cizme, şosete, pantaloni lungi şi haine deschise la culoare pentru persoanele care circulă în zone de risc. Pantalonii trebuie să fie băgaţi în cizme, iar şosetele trase peste pantaloni.

Hainele pot fi tratate cu substanţe repelente care fac căpuşele să nu se ataşeze de om sau de animale ori cu acaricide. Fiecare dintre noi ar trebui să se verifice singur în timpul şi după ce a mers în zone cu căpuşe. Îndepărtarea din timp şi în totalitate a căpuşelor ataşate este foarte importantă în reducerea riscului de îmbolnăvire cu boli transmise de acestea.

Dr. Lidia Chiţimia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 2069



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI