Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

„Azi-noapte la Prut...“

În noaptea de 21-22 iunie 1941, aflat la Piatra-Neamţ în trenul „Patria“, generalul Ion Antonescu s-a adresat ofiţerilor români care îl însoţeau şi generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei a XI-a ger­mane: „Domnilor, vă anunţ că astăzi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata ţării va primi ordinul să treacă Prutul spre a împlini trupul ţării aşa cum ne-a fost lăsat de la Basarabi…“

S-au împlinit aşadar 70 de ani de când, alături de trupele Axei, România răspundea unei agresiuni declanşate pe 28 iunie 1940, odată cu răpirea Basarabiei şi nordului Bucovinei, şi intra într-un război cu caracter naţional şi popular. „România n-a luptat pentru nimic altceva decât, subliniază istoricul Gheorghe Buzatu, pentru a-şi recupera fiii, pentru a-şi impune dreptul ei“. Sunt ilustrative versurile unui cântec ostăşesc al vremii: „Azi noapte la Prut/Războiul a-nceput/Românii trec dincolo iară/Să ia prin arme şi scut/Moşia răpită astă-vară.“

„Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!“

Pe 23 iunie 1941, Cartierul General al Comandamentului Frontului germano-român emite primul comunicat: „Lupta în contra forţelor sovietice a început din munţii Bucovinei până la Mare, în zorii zilei de 22 iunie.“

Pe Prut, Grupul de Armate „General Antonescu“ care cuprindea Armatele Române 3 şi 4, cu un efectiv de 325.685 militari, şi Armata 11 Germană aveau în faţă Armatele 9 şi 19 sovietice. Până la 1 iulie, de-a lungul Prutului s-au desfăşurat acţiuni militare cu caracter local. Forţele aeriene sovietice au ripostat însă bombardând oraşele Constanţa, Iaşi, Galaţi, Buzău.

Pe 26 iunie, trei avioane sovietice au aruncat câteva bombe asupra Bucureştiului, dar pagubele au fost minime datorită eficienţei artileriei antiaeriene şi ripostei aviaţiei româno-germane. Numai în primele zile au fost doborâte 400 de avioane sovietice, românii pierzând 12 aparate. Locotenentul aviator Horia Agarici a înfruntat singur o escadrilă sovietică, reuşind să doboare trei avioane inamice.

Concomitent, nave sovietice au atacat Constanţa. După o astfel de incursiune, distrugătorul sovietic „Moskva“ a fost scufundat.

Eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei

În noaptea de 2-3 iulie, trupele române au trecut la ofensivă. După lupte grele, unităţile române au cucerit oraşul Cernăuţi, astfel încât în seara zilei de 5 iulie s-a consemnat eliberarea nordului Bucovinei. Pe 16 iulie, Corpul 3 al Armatei Române şi Divizia Blindate au intrat în Chişinău, dând lupte pe străzile oraşului cu formaţiunile inamice care nu se retrăseseră la timp. „Spectacolul, spune Constantin Kiriţescu, era înfiorător. Cartiere întregi fuseseră aruncate în aer. Tot ce a fost mare, frumos, impunător a rămas o jalnică amintire.“

Pornite în urmărirea inamicului spre est, trupele române au zdrobit încercarea de rezistenţă a acestuia, organizată la Chirca, la jumătatea drumului dintre Chişinău şi Tighina, iar Divizia Blindate Română  a eliberat, pe 21 iulie, Tighina. Campania pentru eliberarea Basarabiei s-a încheiat la 26 iulie, odată cu ocuparea Cetăţii Albe.

Jertfa de sânge cu care România şi-a câştigat „moşia răpită astă vară“ s-a cifrat la 4.112 morţi, 12.120 răniţi şi 6.506 dispăruţi.

Aşadar, la un an şi o lună de la răpirea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Nistrul era din nou hotar, dar războiul va continua cu uriaşe jertfe de sânge şi mai ales cu consecinţe tragice pentru ţară.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 809



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Ing. Paul Sima -- (2-October-2011 )
Si tatal meu, caporal Sima Ion,a fost printre cei 12.120 raniti. O schija de brand l-a ranit aproape mortal la gat. A scapat cu viata, iar dupa vindecare, a fost din nou trimis pe front, la inceputul anului 1944, fiind luat de sovietici pentru patru ani prizonier la Kiev. Acasa il asteptau sotia si trei fiice. Fiind maistru tamplar, foarte priceput in meserie, s-a descuract binisor, facand niste inovatii in domeniu, a fost apreciat de comandantul lagarului, care i-a facilitat eliberarea. Venind in tara la inceputul anului 1948, i s-a propus sa se inscrie in partid, dar n-a acceptat.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI