Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos...

Nu e, cel puţin la noi, la români, sărbătoare mai mare decât Crăciunul şi Paştele, ambele legate de Iisus. O să vorbim astăzi – nici nu se poate altfel – doar despre prima dintre cele două. Deşi e iarnă şi e, de regulă, frig şi zăpadă afară, în mod miraculos, la început de decembrie, nouă ne înfloresc, ca trandafirii în mai, sufletele. Poate pentru că, de fiecare Crăciun, se naşte pentru noi Mântuitorul. Poate pentru că acum renaşte speranţa, poate pentru că, de această mare sărbătoare a creştinătăţii, ne amintim să fim mai buni, poate pentru că este momentul să renaştem şi noi din abisurile de peste an.

Ieslea din grajd

De niciun Crăciun nu încetez să fac, de altfel, ca şi voi toţi, un exerciţiu de imaginaţie. Încerc, pe baza mărturiilor ajunse până în zilele noastre, a cărţilor bisericeşti, dar şi a propriei imaginaţii, să văd cum s-au derulat lucrurile, într-o lume copleşită de convulsii sociale şi nu numai, acum două milenii şi mai bine.

Cum a venit pe lume Mesia cel proorocit, de demult, de profeţi. Cum tiranii aşteptau înfricoşaţi marele miracol. Cum Fecioara Maria, pură, imaculată, a dat naştere lui Hristos. Cum poporul lui Israel nu L-a primit ca pe Mesia, când s-a născut. Parcă văd cu ochii minţii toate acestea.

Totul a început când Maria a fost anunţată de un înger că a fost aleasă de Dumnezeu să dea naştere Fiului Lui. Lumea s-a făcut atunci foc şi pară. Mulţi oameni n-au înţeles cum, nemăritată, fără bărbat, rămâne grea.

Precum a prezis Profetul

Mulţi au clevetit-o între ei şi în faţa lui Iosif, logodnicul Mariei, încercând să-l influenţeze pe acesta să n-o mai ia de nevastă. Dar el îi rămâne Fecioarei alături şi pleacă împreună din Nazaret în Betleem, pentru a se supune înregistrării recensământului roman, aşa cum cereau cutumele vremii. Potrivit acestora, fiecare evreu trebuia să meargă să se înscrie în oraşul sau satul natal. Cum Preasfânta Fecioară Maria şi Iosif se trăgeau din seminţia lui David, care era de fel din oraşul Betleem, ca să se înscrie pe listă trebuiau să pornească într-acolo, aşa grea cum era Maria.

Drumul a fost greu, plin de neajunsuri şi oprelişti. Vremurile erau tulburi şi împilarea romană deloc uşoară. Când au intrat în Betleem, Pruncul a dat semne că nu mai poate aştepta şi vrea să se nască. Maria a simţit că e vremea să devină mamă. Dar ei erau călători şi oraşul era plin de oameni veniţi, ca şi ei, pentru recensământ. Iosif a căutat disperat o locuinţă unde să se adăpostească, dar nu a găsit nimic. Nimeni nu mai avea o cameră pentru doi oameni săraci. Şi, conform profeţiei împământenite în popor, Iisus s-a născut în Betleem. Nu într-o casă de om, ci într-un grajd, într-o iesle, în apropierea vitelor lui Crăciun, cel care le-a dat, de milă, găzduire aici.

Primul scâncet în acea noapte sfântă şi magică

Acea noapte de 25 decembrie a fost de atunci sfântă şi magică, în egală măsură. Se spune că Sfântul Duh a coborât în grajdul singuratic şi întunecat, ca să îl vegheze pe Hristos. Se spune, de asemenea, că magii de la Răsărit, Gaspar, Melchior şi Balthazar, cei trei crai pe care îi amintesc până azi şi colindele populare, care ştiau că în noaptea aceea se va naşte Mesia, au fost călăuziţi de o stea strălucitoare către locul acela. Ei au fost primii care au venit să se închine Mântuitorului, aducându-i aur, smirnă şi tămâie ca daruri, semne de regalitate, sacrificiu, spiritualitate. Savanţii şi astrologii anunţau parcă de atunci destinul Pruncului şi aleg să I se închine, chiar dacă ajung cu greutate şi cu multe peripeţii la El.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1122



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI