Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Apusul butnarilor din Boghicea

Aşezat între dealuri domoale acoperite cu păduri, satul nemţean Boghicea a fost vestit pentru calitatea butoaielor ce plecau de aici în întreaga Moldovă. Se lucra tot timpul anului şi, odată cu apropierea culesului în vii, butnarii boghiceni erau prezenţi în toate târgurile din Moldova, dar şi în stânga Prutului, în Basarabia.

Moş Gavril, poreclit şi Gelu lui Pistoc, a lucrat în cei 70 de ani de butnărit mii de butoaie. Cel mai mare, îşi aminteşte dumnealui, a fost de o mie de litri, încât se urca pe el cu scara.
„Într-un cuvânt, zâmbeşte Neculai Gavril de 82 de ani, eram acolo unde se făcea vinul bun pentru că, să ştiţi dumneavoastră, acesta capătă suflet numai în butoaie de stejar.“

Acum, bolile bătrâneţii nu-i mai permit să folosească tesla, ciocanul şi celelalte unelte, dar oricând e gata să dea un sfat şi ne însoţeşte la Costache Ciofu, unul dintre ultimii butnari care mai practică această străveche meserie.

Altădată, în sat erau peste 40 de meseriaşi, acum cei care au mai rămas se numără pe degete. Bătrânii dispar, iar tinerii s-au împrăştiat în cele patru zări în căutarea unui trai mai bun.

Pe Costache Ciofu l-am găsit lucrând la un butoi „de comandă“. Aflăm de la el câteva dintre fazele procesului de realizare a vaselor atât de preţuite cândva. În primul rând se procură lemnul de stejar care se usucă în timp. Apoi, cu ajutorul unor unelte mai moderne acum, cum ar fi abricul sau circularul, se fac doagele. Acestea se îmbină la un capăt şi, pentru a căpăta forma cunoscută, butoiul este aşezat deasupra focului şi doagele se udă pe dinafară cu apă rece. După un astfel de „tratament“, stejarul devine moale „ca o coajă de tei“ şi poate fi modelat după voinţa meşterului.

Invazia butoaielor din plastic

Sigur mai sunt şi altele, dar în faza finală, după ce-a fost cumpărat, butoiul se opăreşte cu apă clocotită şi poate fi umplut cu vinul care va deveni tot mai bun odată cu trecerea anilor. De ce oare butnarii dispar, în condiţiile în care vinul se mai face din belşug pe meleagurile Moldovei? l-am întrebat pe Costache Ciofu.

„E adevărat, vine răspunsul, dar vedeţi, în graba lor, oamenii au descoperit butoiul colorat din plastic care e mai ieftin, dar în care vinul stă aşa cum l-ai pus. Licoarea nu mai primeşte taninul din stejar şi, spun bătrânii, nu mai respiră şi nu mai capătă calităţile care l-au făcut vestit. Mai mult, materia primă se găseşte tot mai greu şi este tot mai scumpă.

În copilăria mea, adaugă Costache Ciofu, tăiam stejarii din pădurea care ne înconjoară. Acum acest arbore nobil încă mai există, dar zilnic tractoare uriaşe pleacă de aici cu trunchiuri undeva, iar noi, cei ai locului, suntem nevoiţi, atât cât mai putem, să căutăm lemnul în altă parte. Şi, zâmbeşte cu tristeţe meşterul, odată cu el ne ducem şi noi şi dispare o meserie.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 676



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI