Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Aproape totul despre ştiinţa translaţiei

Invitatul rubricii noastre este domnul Eugen Iordăchescu, doctor în ştiinţe tehnice, vicepreşedinte al corpului de experţi tehnici din România, secretar general al Asociaţiei Generale a Inginerilor Constructori şi preşedinte al Comisiei de monumente istorice. Domnia sa a avut o implicare majoră în salvarea multor biserici sortite pieirii atunci când fostul regim comunist a încercat să dea o altă faţă Capitalei. Împreună vom dezbate un subiect care ne priveşte pe fiecare dintre noi, şi anume securitatea şi siguranţa clădirilor din ţara noastră.

Omul care are în sânge gena construcţiei

– Domnule vicepreşedinte, este adevărat că românii au această înclinaţie deosebită spre a construi lucruri frumoase şi durabile?

– Cred că cel mai relevant exemplu pentru a subscrie acestor afirmaţii sunt multe dintre clădirile arhitecturale ale ţării noastre, care au fost selecţionate şi apreciate pentru a intra în patrimoniul universal. Unele dintre acestea sunt unicat, mai cu seamă datorită materialului local folosit şi a modului în care acestea completează mediul ambiant. În ţara noastră, fiecare regiune are arhitectura ei specifică.

– Aţi desfăşurat o activitate dificilă de translocare a unor clădiri foarte mari, dar aţi reuşit să faceţi acest lucru respectând practic un parteneriat cu natura.

– Alături de aspectul acesta al atragerii naturii de partea noastră, a mai trebuit să rezolvăm şi nişte probleme de sistematizare. În această activitate, totul trebuie făcut cu multă organizare, atenţie şi respectând nişte reguli clare privind structura clădirilor, materialele folosite şi arhitectura lor. Fiecare casă are propria ei istorie pe care o poţi parcurge doar petrecând câteva momente în intimitatea ei. Dacă eşti interesat în acest răstimp, poţi afla lucruri care
s-au petrecut cu sute de ani în urmă.

Totul a pornit de la trăinicia şubredă a clădirilor

– Cum v-a venit ideea mutării clădirilor?

– Tragediile care s-au petrecut în timpul cutremurului din 1977 m-au determinat să mă gândesc la acest lucru. Am avut atunci în Bucureşti 33 de clădiri care s-au prăbuşit, 28 dintre acestea având o vechime destul de mare. Ce-i drept, trei dintre ele erau nou construite. Atunci când vorbim despre clădiri vechi, nu este atât de surprinzător să aflăm că nu au rezistat în faţa unui seism de mare amploare, însă când discutăm despre construcţii noi, atunci enunţul problemei este altul. Singura explicaţie pe care o putem da în această situaţie este că principalul obiectiv al conducerii de la acea vreme era cel al dezvoltării industriei şi mai puţin cel a siguranţei clădirilor.

Modul în care se desfăşura proiectarea construcţiilor era defectuos, lucru confirmat la cutremur. După această dată am trecut de la un grad de rezistenţă la seismicitate de la şapte la opt şi jumătate, lucru realizat în special datorită mate­rialelor de construcţie puternice folosite. Ulterior s-a revenit la gradul opt, ceea ce avem şi astăzi.

Cutremure vor mai fi: cum rămâne cu consolidarea?

– Ar trebui să fim mai preocupaţi de această chestiune a seismelor?

– Cine vrea să facă economie trebuie să acorde anual un fond de dezvoltare pentru construcţiile care trebuie să fie consolidate şi reparate, iar celor noi, aflate în construcţie, trebuie să li se sporească rezistenţa. Cutremure cu siguranţă vor mai fi, dar, din nefericire, chestiunea privind fondul menţionat a fost aproape uitată. Dacă în cazul caselor civile acest fond mai există, în cazul patrimoniului naţional lucrurile stau altfel. Grav este că noi nu avem un patrimoniu naţional cultural foarte mare şi riscăm să-l pierdem şi pe acesta.
Casa Radio, un caz special

– Domnule inginer, clădirea Societăţii Române de Radiodifuziune are în spate o vechime considerabilă şi, ca urmare, este necesar un proces de consolidare. Ce soluţii se găsesc în acest caz?

– Consolidarea ei este o necesitate, mai ales pentru că această clădire are o valoare inestimabilă pentru societatea românească datorită rolului pe care îl joacă. Amânarea acestui proces nu poate duce decât la un dezastru care se poate încheia cu pierderea ei. Clădirea Societăţii Române de Radiodifuziune a primit nişte solicitări extraordinare, care s-au manifestat în structura ei. În anii 1997-1998 s-a făcut o expertiză şi cam în aceeaşi perioadă s-a lansat ideea potrivit căreia s-ar putea folosi clădirea de pe Ştirbei Vodă, o construcţie nouă, bine dimensionată.

Când a fost dărâmată această clădire m-a încercat un sentiment profund de mâhnire, pentru că am văzut atunci cât de solidă era. Nu ştiu a cui a fost această idee de a o demola, dar este regretabil că se iau astfel de decizii. În ceea ce priveşte clădirea de unde emiteţi, ea ar putea fi supusă unei consolidări chiar şi păstrând tot echipamentul în interiorul ei. Acest lucru ar putea fi posibil datorită materialelor noi de construcţie folosite.

Fibra de carbon, spre exemplu, este mai puternică decât oţelul beton. Sigur că această consolidare nu poate fi dispusă decât în baza unei expertize preliminarii. Dar concluzia mea este că timpul nu lucrează în favoarea acestui obiectiv. Există o necesitate pentru adoptarea de noi tehnologii care să asigure securitatea şi siguranţa caselor noastre.

Lăcaşurile sfinte, salvate de la pierire

– În timpul regimului comunist, dvs. aţi fost cel care a salvat foarte multe biserici de la distrugere. Cum aţi reuşit să faceţi acest lucru?

– În Bucureşti au fost demolate 22 de biserici, iar 12 le-am putut salva. Dintre cele care au fost distruse aş mai fi putut muta câteva, însă ritmul lucrărilor de modernizare a centrului civic era foarte alert şi nu am mai avut timp.

Totul a început, practic, cu biserica Schitul Maicii Domnului, care, din nefericire, era construită exact în locul unde urma să fie clădită Casa Poporului. Acest lăcaş sfânt m-a impresionat şi mi-am spus că trebuie să fac ceva ca să-l salvez. După o conjunctură complexă, am reuşit să o translocăm. Acesta a fost, practic, începutul activităţii de translocare a mai multor biserici.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011

Vizualizari: 666



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI