Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Anchetă Lumea Satului „Îngrăşăminte chimice... după ureche“

• Cei mai mulţi nutrienţi, povară pentru sol şi mediu

Pe la începutul anilor '90, în România existau 9,4 milioane ha de teren arabil, dintr-un total de 14,5 milioane de ha agricol. În prezent se pare că mai deţine în extravilan în jur de 8 milioane de ha arabil, iar din acesta cca 70% se exploatează încă rudimentar, cu consecinţe economice deosebite la nivel naţional şi uneori grave asupra mediului. Diferenţa se află în exploataţii agricole în care se practică diferite tehnologii în funcţie de zonă, cultură şi… potenţial economic. Dintr-o sumară anchetă realizată de revista Lumea Satului se poate trage concluzia că mulţi dintre fermieri – nu întotdeauna de specialitate – nici măcar n-au auzit de cartarea agrochimică sau dacă au asemenea cunoştinţe, din neglijenţă sau din lipsa resurselor financiare, n-au realizat această lucrare.

Continuă deci să utilizeze nutrienţi chimici fără un calcul economic adecvat, de regulă folosind un singur produs – de exemplu azot – şi fără să ţină seama de mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Aşadar, folosesc îngrăşăminte chimice „după ureche“ aşa cum spunea, mai în glumă, mai în serios, unul dintre respondenţi. Se ştie că prin cartarea agrochimică se stabilesc, printre altele, cantităţile de elemente nutritive existente în sol la un moment dat, de la care se porneşte calculul necesarului de elemente chimice, macro şi micro elemente, ce trebuie aplicate în completare, nivelul lor maxim cantitativ stabilindu-se în funcţie de cel al producţiilor planificate, fără a fi neglijat aşa-numitul „prag economic“.

Întrebările adresate fermierilor

1. Câte hectare de teren agricol aveţi în exploatare? Ce tipuri de îngrășăminte chimice aplicaţi?
2. Care este cantitatea de îngrășăminte chimice utilizată la unitatea de suprafață?
3. Care sunt elementele pe care le luați în calcul la stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice pe care urmează să le aplicați?
4. Când ați făcut ultima dată analiza agrochimică a solurilor din exploatația dumneavoastră?
5. Cea mai mare parte a terenurilor agricole din România, inclusiv apele freatice, au doze mari de nitriți și nitrați. Țineți seama de acest aspect atunci când vă propuneţi administrarea de îngrășăminte chimice?
6. Urmăriți reacția solului (PH-ul)? Ce măsuri luați pentru corectarea acesteia?

Dar iată ce ne-au răspuns câţiva dintre intervievaţi:

Dumitru Făşie, judeţul Călăraşi

1. 235 ha, cultură mare. Folosesc ca îngrăşământ chimic azotul.
2. În diferite dozaje, în funcţie de cultură. Am folosit cam la 150 kg de azot la hectar.
3. Noi facem agricultură după ureche – teorie ştim, dar practica ne omoară. Ar trebui să calculăm în funcţie de substanţele din pământ, dar nu o facem. Eu m-am ghidat după buzunar şi după carte. Asta e problema noastră şi a majorităţii.
4. Eu nu am făcut analiza solului şi nu e în regulă pentru că, de exemplu, am dat anul acesta de două ori azot la grâu şi tot degeaba; producţia a fost de 3.500 kg/ha.
5. Oricum, nu dau mult – pe terenurile mele nu e un excedent, la 150 kg/ha nu cred că afectez pânza freatică. Problema e la pesticide, nu la îngrăşăminte.
6. Nu.

Stelian Rădoi,Societatea Aurora Burdea, comuna Căldăraru, sat Burdea, judeţul Argeş

1. 240 ha (cultură mare). Da, după posibilităţi, azot şi uree.
2. Pentru anul care s-a încheiat am mers cu 100 kg/ha de azotat... cam 2 saci în medie – pe unele suprafeţe cu uree, cum ar fi cea de floarea-soarelui, iar pe cele cu porumb am dat cu azot.
3. Ţinem cont de bani, dacă nu avem bani luăm cât putem. Ar fi ideal să dăm 4 sau 5 saci. Cu cât dai mai mult, cu atât ai producţie mai mare. Iau în considerare şi tipul de cultură. Dar totul depinde de bani.
4. Niciodată.
5. Nu ştiam de acest lucru.
6. Da, dar nu ştiu cum se rezolvă.

Florian Rădulescu, localitatea Poiana, judeţul Dâmboviţa.

1. 5 ha, cartofi. Folosesc mai mult gunoi de grajd, de păsări. Pe anumite suprafeţe folosesc Complexe de la Azomureş, din grupa 15-15-15 (azot-potasiu-fosfor).
2. La un hectar folosim cca 600-800 kg de îngrăşăminte chimice, iar unde solul e slab şi trebuie ajutat cam 15 sau 16 saci. Unde solul e mai bun dăm cam 500 kg/ha. Anul trecut am folosit pe 2 ha astfel de îngrăşăminte, iar pe 3 ha am folosit îngrăşăminte naturale, bălegar.
3. În 2011, în primăvară am făcut ultima analiză agrochimică. Nu m-a costat prea mult – pentru un hectar am dat 100 de lei. Am dus câteva punguţe din acel sol – de la capăt, de la mijloc şi de la început - şi după o săptămână am primit analiza. Mi s-a spus atunci ce trebuie să folosesc  pentru fiecare în parte, în funcţie de lipsa din sol a elementelor. Am avut nevoie de potasiu, că era sărac solul. Toate aceste măsuri le-am luat având în vedere că eu am cultivat în primăvara anului acesta doar cartofi. Apoi am pus varza, care merge bine după cartofi.
4. Ştiam din probe că avem mulţi nitriţi şi nitraţi. Dacă ajuţi solul cu nitrat prea mult planta creşte în tulpină şi nu în fruct. Am ţinut cont de acest aspect şi de aceea am luat probe.
5. La primăvară voi duce iar probe de sol şi dacă e nevoie schimb îngrăşământul. Dacă faci după ureche nu iese treaba bună.

Vasile Tempe, şef de fermă vegetală Agrosem Timişoara, localitatea Piftia

1. 900 ha. Am folosit complexe 20-20-0 şi azotat de amoniu, dar şi gunoi de grajd din când în când.
2. 200 kg la ha substanţă brută complexe şi 200 kg substanţă brută de azotat de amoniu.
3. Avem o cartare agrochimică şi în funcţie de PH folosim şi îngrăşăminte. Normal că ţin cont şi de cultură. Grâu, triticale, floare, porumb boabe şi siloz. La floare: 200 complexe şi 100 azot, iar la grâu 200-200, porumb siloz 200 azot, triticale ca la grâu. Dar ţinem cont şi de ce am obţinut cu un an înainte, dar şi de ce bani avem; am fi avut nevoie de 250 kg de complexe şi de 250 kg de azot pentru a ajunge la o producţie satisfăcătoare, dar resursele ne-au restrâns.
4. Acum 3 ani am făcut ultima analiză deoarece am avut nevoie de ea pentru a aplica nişte amendamente.
5. Da.
6. Da, urmărim. Am avut sole acide şi am amendat solul.

Rusen Compex, administrator Constantin Rusen, judeţul Buzău, localitatea Scutelnici

1. 540 ha. Am folosit azot, uree, complexe, diferit în funcţie de cultură.
2. La floarea-soarelui am dat la semănat Timastart de la Timac Agro 100 kg şi la praşilă 80 kg azotat substanţă brută. La grâu: 150 kg complexul 18-46-0 în toamnă la semănat. Apoi am folosit 120 kg uree în februarie şi 120 Sulfamo 30 de la Timac în aprilie. La porumb: azotat de amoniu – la semănat 120 kg şi 80 kg la praşilă.
3. Nivelul de producţie pe care vreau să-l obţin, dar ţin seama şi de rezervele din sol.
4. Nu am făcut niciodată cartarea întrucât costă foarte mult – în toate statele europene e gratuită. Cea de 100 de lei e cartarea minimă.
5. Nu, nu ştiam. Eu îmi urmăresc scopul, să fiu rentabil şi să nu dau faliment. În ceea ce priveşte cartarea – dacă se vor alimente de calitate – ar trebui să fim sprijiniţi, ca să ştim ce să administrăm şi să avem un preţ minim.
6. Nu. Am fost binecuvântaţi cu nişte terenuri bune, care nu sunt acide.

Negrişan Neculai, administrator Societatea Necmar, localitatea Peceneaga, judeţul Tulcea

1. 1200 ha. Folosesc complexul Dap 18-46-0 (azot, uree).
2. 150 kg complex pe ha la semănat la toate culturile, în primăvară uree 100 kg şi azot tot 100 kg/ha.
3. Experienţa e cea care îmi arată cât trebuie să folosesc – depinde de cum se prezintă planta, de sol.
4. Nu am făcut niciodată o analiză agrochimică. Nu avem o structură a terenurilor pentru că se vând, se cumpără şi poate la anul nu mai lucrez acelaşi teren. Până când nu se stabilizează situaţia nu putem face.
5. Nu ştiam că avem mulţi nitriţi şi nitraţi.
6. Da, după cum ne arată planta. Din îngrăşăminte încercăm reglarea lui.

După cum era firesc am ţinut să aflăm opinia autorităţilor şi oamenilor de ştiinţă faţă de această stare de lucruri.

Octavian Bumbu, secretar de stat: Plan de fertilizare, bazat pe analize agrochimice

Oficialul din cadrul MADR, s-a arătat surprins de răspunsurile furnizate de subiecţii anchetei iniţiate de Lumea Satului, pledând pentru o rezolvare în ecuaţie ştiinţifică a administrării îngrăşămintelor. „Peste jumătate dintre localităţile solului sunt potenţial vulnerabile la excesul de nitraţi. Se impun o serie de măsuri în acest sens, iar una dintre cele mai importante ar fi ca administrarea îngrăşămintelor chimice să fie făcute pe baza unui plan de fertilizare care să se bazeze pe analize agrochimice ale solului. Consider că este datoria noastră să facem o grilă de întocmire a planului de fertilizare. Cheltuielile nu sunt semnificative. Va fi de un real folos agricultorilor pentru că vor corela nivelul producţiei cu cel al cantităţilor de îngrăşăminte aplicat. Intrăm astfel într-o stare de normalitate, lucrând în baza unui minim plan ştiinţific“, a declarat Liviu Bumbu.

Mihai Dumitru: Subvenţionarea fosforului, o prioritate

Referitor la acest subiect Mihai Dumitru, directorul Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie din Bucureşti, preciza că în ţara noastră doar exploataţiile mari conduse de specialişti ţin cont de acest aspect şi că majoritatea agricultorilor, chiar dacă ştiu de existenţa unor studii ale solului, fie nu-şi pot permite să fertilizeze, fie abordează neştiinţific acest aspect. Acesta este motivul pentru care la noi consumul de îngrăşăminte este atât de redus: 45 kg NPK la hectar comparativ cu 91 kg cât este media mondială, cu 270 kg care se dau la nivelul UE-15 sau cu 130 kg – media UE-27.

Tot Mihai Dumitru spulberă mitul fertilităţii solurilor româneşti. Nu de puţine ori a susţinut în cadrul evenimentelor la care a fost prezent că peste jumătate din solurile româneşti au o fertilitate redusă şi foarte redusă şi că în aceste condiţii nivelul producţiilor autohtone abia atinge 40% din media Comunităţii Europene. Marea diferenţă este însă că multe dintre ţările membre acordă un sprijin semnificativ fermierilor pentru ca ei să poată investi mai mult în îngrăşăminte.  „Primul lucru care trebuie făcut la noi este subvenţionarea fosforului. În toate ţările dezvoltate în care s-a dus o politică de echilibrare a solului din punct de vedere al necesarului de elemente nutritive, s-a realizat în primul rând o suprafosfatare pentru că rezervele erau puţine. În lipsa acestui element, în zadar irigăm sau dăm cu azot pentru că nu avem cum să obţinem producţii remarcabile“, mai spune specialistul în pedologie.

REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 14435



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI