Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Amplasarea culturii

Asolamentul are un rol important în menţinerea capacităţii productive a solului, rotaţia culturilor fiind o componentă de bază a unui sistem agricol performant. Cele mai bune premergătoare pentru cerealele de toamnă sunt cele care permit pregătirea solului în bune condiţii pentru semănat, respectiv cele care se recoltează devreme: leguminoasele pentru boabe, rapiţa, fasolea, floarea-soarelui. Nu se recomandă amplasarea grâului după grâu mai mult de un an, situaţie în care se iau măsuri suplimentare de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

Aplicarea îngrăşămintelor

Până în faza de împăiere, sunt necesare cantităţi relativ mici de azot, circa 40-60 kg N/ha, azot pe care plantele pot să şi-l asigure din sol, în cazul solurilor fertile, după premergătoare bine fertilizate sau după leguminoase.

Perioada optimă de aplicare a îngrăşămintelor la grâu este cuprinsă între sfârşitul iernii şi faza premer­gătoare apariţiei spicului, în care cantitatea de îngrăşăminte se repartizează în 2-3 etape; se aplică la sfârşitul lunii februarie (1/2-2/3 din doză), la împăiere (1/3-1/2 din doză) şi înainte de apariţia spicului (1/4-1/3 din doză). Diferenţierea dozelor de azot se face în funcţie de starea de vegetaţie a culturilor la ieşirea din iarnă (gradul de înfrăţire şi densitatea culturilor), aplicându-se cantităţi mai mari în prima etapă la culturile slab dezvoltate. Concomitent cu tratamentele de combatere a buruienilor sau a bolilor foliare se pot aplica 8-10 kg uree/ha sau până la 15 kg N/ha sub formă de îngrăşăminte lichide în concentraţie de până 10% produs comercial, care influenţează direct acumularea azotului în bob.

Dozele de azot pot fi calculate după următoarea formulă:
DN = 30 X RS - NS - NGG ± Npr, în care:
DN- doza de azot (kg n/ha); RS – recolta scontată; NS – aportul solului în azot, care poate fi apreciat între 20 kg N/ha pe solurile sărace şi 60 kg N/ha pe solurile fertile; NGG – aportul gunoiului de grajd în azot; Npr – corecţia în funcţie de planta premergătoare (-) 30 kg N/ha după leguminoase boabe şi (+)20-25 kg N/ha după premergătoare târzii nefertilizate.

Grâul valorifică foarte bine îngrăşămintele cu fosfor, comparativ cu alte plante de cultură. Dozele de fosfor sunt cuprinse între 60-100 kg/ha P2O5, ţinând cont de producţia scontată, cantitatea de gunoi de grajd aplicată, tipul de sol şi starea acestuia de aprovizionare cu fosfor. În prezent, se folosesc frecvent îngrăşăminte complexe, cu concentraţii diferite de NPK, astfel că la fertilizarea din toamnă se ia în considerare satisfacerea cu prioritate a nevoilor de fosfor.

Lucrările solului

Cerealele păioase nu necesită arături adânci, de aceea lucrările solului se diferenţiază în funcţie de planta premergătoare. Astfel, după premergătoarele timpurii, solul se lucrează cu grapa cu discuri, pentru mărunţirea resturilor vegetale, după care se ară în agregat cu grapa stelată la 18-20 cm. Solul se întreţine curat de buruieni, iar pregătirea patului germinativ se execută în preziua semănatului cu combinatorul sau grapa cu discuri. Pe suprafeţele cu posibilităţi de irigare, în cazul deficitelor mari de umiditate, se aplică o irigare de aprovizionare de 200-300 m3/ha, prin care se înlesneşte pregătirea solului pentru semănat şi se asigură apa necesară răsăriri plantelor.

În cazul toamnelor secetoase şi după premergătoare târzii, pe terenurile cu cantităţi reduse de resturi vegetale se recomandă prelucrarea superficială a solului cu grapa cu discuri sau alte agregate complexe care mobilizează solul la 12-15 cm pentru pregătirea patului germinativ.

Sămânţa şi însămânţarea culturii

Tehnologia semănatului se referă la epoca de semănat, densitate şi la adâncimea de semănat. Sămânţa trebuie să aparţină unui soi zonat. Se recomandă cultivarea soiurilor româneşti care s-au dovedit mai bine adaptate condiţiilor concrete din ţara noastră, fiind mai tolerante la temperaturile scăzute din sezonul rece şi la seceta şi arşiţa din vară. Stabilirea datei semănatului cerealelor de toamnă se face ţinând seama de suma gradelor de temperatură acumulate până la venirea sezonului rece, de 450-500°C.

Conform acestei cerinţe, perioada optimă de semănat se încadrează între 1-20 octombrie în zona de sud şi de vest a ţării şi între 25 septembrie - 15 octombrie în zonele colinare şi de nord. La semănat se asigură o densitate a boabelor germinabile de 450-550/m2. Incorporarea seminţelor în sol se face la adâncimea de 4-6 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului.

REVISTA LUMEA SATULUI NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 1328



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI