Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Am întâlnit şi fermieri mulţumiţi

Interlocutorul meu este unul cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. De un optimism debordant, nu-i place să se plângă nici de subvenţii, nici de alte ajutoare care ar trebui să vină din partea statului pentru că, de-a lungul timpului, s-a lovit de tot ce putea fi mai rău. S-a călit în cei 17 ani, timp în care a fost director la unul dintre cele mai mari complexe agrozootehnice din România, cel de la Rociu, care făcea parte din Unitatea Agroindustrială Piteşti. Aici a învăţat să se ferească de capcanele pe care viaţa ni le aşază în cale, iar lecţia i-a fost de mare folos şi mai târziu.

Când s-a instalat la sediul din comuna Rociu din Argeş, în urmă cu unsprezece ani, locul era acoperit cu o mlaştină şi o şerpărie. Astăzi, în faţa ochilor îţi apare un mic ranch, desprins parcă din filmele americane cu cowboy. Cel care a dus greul pentru a ajunge la această stabilitate este domnul Sever Popa, directorul grupului Sedomar din Piteşti, a cărui activitate de bază o reprezintă producţia de sămânţă. În 2004 a accesat un Program SAPARD, printre primele din ţară, despre care spune că s-a derulat perfect. Din cei 400.000 de euro, a achiziţionat o combină, două tractoare şi toată gama de utilaje auxiliare. 

Adept al teoriei că în viaţă este bine să faci un singur lucru, dar să-l faci bine, spune că pe viitor nu vrea să mai diversifice activitatea, ci doar să perfecţioneze ceea ce a început. Are totuşi un regret, acela că nu şi-a făcut când a trebuit o moară şi o brutărie.

Soiurile româneşti de grâu, încă competitive

Societatea este profilată pe producţia de sămânţă, dar pe cele 1.800 ha luate în arendă cultivă şi cantităţi mari de păioase, porumb, floarea-soarelui şi rapiţă, cultură pe care o dezvoltă an de an. Cea care susţine însă activitatea societăţii este producţia de sămânţă de grâu, orz, triticale şi ierburi perene pentru furaje.

Până nu demult, unitatea producea şi sămânţă de porumb şi floarea-soarelui, dar concurenţa acerbă a firmelor străine a scos-o de pe piaţă. Asta şi pentru că hibrizii româneşti se vindeau din ce în ce mai greu. „Păcat“, spune producătorul, „pentru că aveam hibrizi destul de buni, dar poate pe undeva este şi vina producătorilor români de sămânţă, care au făcut rabat de la calitate. Soiurile româneşti de grâu încă se vând şi se vând chiar bine.

Se încearcă să se introducă şi la grâu soiuri străine, dar din experienţa proprie vă spun că acestea se adaptează mult mai greu condiţiilor noastre faţă de cele româneşti, care rămân încă competitive“, ne spune domnul Popa. Cea mai plăcută experienţă a avut-o cu hibridul Performer de floarea-soarelui, produs la Fundulea, care a dat producţii mai mari decât acelea ale celor trei hibrizi străini alături de care a fost cultivat. Cei cărora le-a vorbit însă despre Performer au refuzat din start ideea achiziţionării unui hibrid românesc, fără să mai asculte măcar ce avantaje le va aduce cultivarea lui.

„Cei de la Fundulea au material foarte bun, însă nu ştiu să-l promoveze. Au nişte soiuri de grâu, de orz, de triticale extraordinare, dar nu ştie nimeni ce produc acolo“, ne mai spune inginerul. A mai cultivat în trecut şi un soi de orz, Regal, care l-a impresionat pentru că a dat producţii de 9 tone/ha, în vreme ce firmele distribuitoare i-au propus soiuri străine care „pot ajunge“ până la 7 tone.

Departe de haosul politic şi economic

Cu desfacerea nu are probleme. Producţia de calitate obţinută îi permite să vândă la preţuri bune şi să poată spune că unitatea este pe picioarele ei. Obţine numai grâu de panificaţie, dar nu are probleme nici la orz sau la celelalte culturi, unde şi-a creat de-a lungul timpului o reţea de clienţi deveniţi tradiţionali.

Este mulţumit că, de doi ani de zile, funcţionează şi la noi Legea Creditului Agricol, care reprezintă un ajutor important. „În plus, subvenţiile constituie şi ele un ajutor în măsura în care ştii precis că nu mai eşti în bătaia vântului şi că anual îţi vin anumite sume de bani care ar fi nedrept să spunem că nu ne ajută. Dar la noi, de fapt, nu subvenţiile reprezintă principala problemă. În România nu există o politică agricolă cu bătaie lungă. Se schimbă ministrul, se schimbă şi politica... Tot ce au făcut cei de dinaintea lui se aruncă la coş, pentru că nu este bun“, mai spune domnul Popa.

Fermierul consideră că, în limitele angajamentelor asumate odată cu aderarea la UE, orice ţară europeană trebuie să îşi facă propria ei politică adaptată la condiţiile specifice. Îşi aminteşte în acest sens de promisiunile din primăvară, când s-a spus că fermierii vor primi 400 lei la ha pentru îngrăşăminte, bani care nu au mai fost daţi pentru că UE nu a acceptat. „A fost o lovitură sub centură formidabilă, iar asemenea lucruri nu au ce căuta în peisajul agricol, pentru că ne bulversează cu totul“, mai spune inginerul.

Ministerul, ca o instituţie funcţională

În ceea ce priveşte ajutorul venit din partea statului, în opinia sa un minister al agriculturii funcţional şi bine intenţionat ar trebui să facă în primul rând previziuni şi prognoze. „De exemplu, trebuia să ne spună din vară că va fi o criză de porumb.

Eu, prin luna septembrie, îmi făceam griji ce o să fac cu el, iar la ora actuală nu mai există un bob de porumb. Or asta nu s-a ştiut şi foarte mulţi colegi l-au vândut la nişte preţuri derizorii... 0,30 de lei... de teamă să nu rămână cu el. De asta spun că ministerul trebuie să ne ofere acest gen de informaţii pentru că nu e criză de porumb doar la noi, ci în toată Europa se pare“, mai spune inginerul.

Cât priveşte subvenţiile, dumnealui crede că ar fi absurd să ceară sume care să se ridice la nivelul celor care se dau în Franţa sau Germania, dar atât cât este să se dea la timp şi în condiţii de transparenţă totală. „Eu, spre exemplu, la ora asta nu am reuşit să înţeleg cum şi în ce ordine se dau aceste plăţi pe hectar de la APIA. Să ştim şi noi, se dau în ordine alfabetică sau a mărimii? Dar să nu mi se spună că extrage calculatorul aleatoriu. Pot eu să cred lucrul ăsta?“ se întreabă fermierul.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1893



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI