Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

„Am cucerit Ardealul cu sabia“

După moartea lui Ştefăniţă Vodă, la 14 ianuarie 1527, „otrăvit de doamna sa“, cum notează Grigore Ureche, la tronul Moldovei se urcă Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare şi al Mariei de la Hârlău, negustor de peşte sau măjar, cum spune Ion Neculce, care argumentează cu faptul că, în aprilie 1527, voievodul scrie bistriţenilor să facă dreptate unui asociat al său, negustor de peşte, pentru marfa lăsată acolo în valoare de 14 florini ungureşti.

Din viaţa tumultoasă în cele două domnii ale lui Petru Rareş ne-am oprit astăzi la relaţiile voievodului cu Ardealul, unde Ferdinand de Habsburg şi Ion Zápolya, voievodul Transilvaniei, se luptau pentru tronul Ungariei. Petru Rareş îl sprijină efectiv pe Zápolya, încheiind cu domnitorul Transilvaniei o învoială prin care se obliga să-i aducă la ascultare pe saşi şi secui, partizanii lui Ferdinand. Primeşte în schimb cetăţile Bistriţa şi Rodna cu ţinuturile înconjurătoare şi confirmarea stăpânirii pentru alte două cetăţi transilvane, Ciceu şi Cetatea de Baltă.

Cum saşii nu se dădeau supuşi, pe 29 ianuarie şi 15 februarie 1528 armata moldoveană trece munţii, lovindu-i, „pe toţi, i-au supus şi i-au plecat şie“. Cum lucrurile nu se linişteau, două detaşamente comandate de Barlavschi, portarul Sucevei, şi pârcălabul de Roman, Danciu, trec din nou munţii prin pasul Oituz. Partizanii lui Ferdinand – saşi şi secui – dispuneau şi ei de o oaste puternică, de „multe puşci“ (tunuri).

Oştirile se confruntă la Feldioara pe 22 iunie 1529, cu „mare moarte de îndele părţile“. Este ocupată şi cetatea Ciceu şi, drept mulţumire, Zápolya i-o dă lui Rareş, în plus şi cetatea Unguraşu. Imediat însă ce trupele moldovene trec munţii spre casă, Sibiul, Braşovul şi Sighişoara se răscoală şi nu recunosc stăpânirea lui Zápolya, ceea ce determină o nouă expediţie, de data aceasta sub comanda lui Petru Rareş.

La 25 octombrie arde satul Prejmer, iar pe 29 începe asediul Braşovului. La 3 noiembrie, braşovenii se predau şi Rareş primeşte cinci mii de florini. Sighişoara, pentru a evita un atac, trimite o sumă însemnată domnitorului moldav, odată cu făgăduiala de supunere faţă de Zápolya, iar în vara anului 1530 şi bistriţenii recunosc autoritatea domnului Moldovei.

O parte din Transilvania – Ciceul, Cetatea de Baltă, Bistriţa, Rodna şi Unguraşu – se află acum sub cârmuirea directă a lui Rareş. „Am cucerit Ardealul cu sabia – scrie domnul braşovenilor – şi n-am de gând să-l dau nimănui..., ci numai regelui Ioan Zápolya care îmi este bun prieten şi frate.“ În realitate, dorea să ţină ţara pentru el. „V-am cucerit cu sabia şi v-am făcut supuşii mei, scrie el sibienilor. Am crezut că veţi fi supuşii mei credincioşi. Cunoaşteţi cumva un alt stăpân?“

Domnul Moldovei a respectat însă convenţia şi I-a lăsat lui Zápolya stăpânirea Transilvaniei, sporindu-şi însă sensibil posesiunile peste munţi şi realizând un câştig moral prin autorita­tea dobândită faţă de locuitorii de acolo.

Stelian CIOCOIU
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 820



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI